Posts Tagged ‘viața’

Eşti singurul ţel al vieţii
singurul în care mă simt om
Cu tot ce înseamnă asta
Aici pot să trăiesc
Şi ce este permis
Şi ce este păcat
Fără să mă tem că sunt auzită
Aici sunt mută
Nici denunţată nu pot să fiu
Pentru că mă fac nevăzută
Eşti singurul meu refugiu
Unde îmi petrec mare parte din mine
Eşti prietenia ce o cultiv
Eşti arta răbdării
Şi întruchiparea aşteptării
Sunt un musafir căruia
Îi datorezi curtoazie
înainte de a te vizita
Sinaia eşti simpatică,frumoasă şi seducătoare.

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011

Vacanța nu-i o viață

Plec în vacanță

Dar nu-i o viață.

Situația de față

Este doar o vacanță.

Verde pal în măritul Napal,

Situație, complicație…

Eu nu am decât puțin,

Piatra mea de aventurin,

Piatra viziunii, piatra prosperității.

Vezi,  vacanța

Nu-i destinația vieții.

Dar eu, integru,

Am și agatul negru.

26 februarie 2011

Viața,

Ea cunoaște oare propriul ei sfârșit?

Tu și ai tăi, bucuroși că te-ai născut

Țintă, lumină și mai apoi când ai grăit,

Dispărute au fost toate când nu ai tăcut.

Cum să serbez durerea

Care niciodată nu se stinge?

Drumul multora este puterea

Și mama și tata și frații mei plâng.

Am cuprins toate mesajele

Din viața lor, dar și-a călătorilor

Într-o singură linie, toate personajele

Care au pornit de la răsărit, apus, spre norilor.

M-am  aplecat și am tras eu ața

Și ce am făcut?

Am plătit cu viața…

Simplu, ei creează dreptatea urât.

Dreptatea… Replică le-am dat,

Ea e dreaptă, veșnică, nu este rea,

Ceea ce voi ați creat

Este numai fărădelegea.

Palme, palme asudate,

Ele au scris vremuri udate, grele…

Ce-au îndurat ai mei frați și surate,

Multe fețe, fețe rele.

Și nu m-am oprit din scris și din grăit

Poate, poate cu o floare primăvara sens are.

Dar în van, al meu plan voit.

Ei îmi spun, lasă-l pentru generațiile următoare.

  Și vă întreb pe voi,

 Oare astă viață scurtă

Sensul ei este pudoare

De-o petreceți ca o brută.

Eu sensibil sens i-am dat

Voi, cruțați-o cum veți vrea

Mult, mult, am mai colindat

Sens, sens, nu are puterea.

Și cu a voastră seninătate

Generații următoare

Îmi doresc să aveți dreptate

Veșnică, veșnică dar nu usturătoare.

Și vă întorc acum o frază trează

Drumul care v-a adus.. voit

Vă va duce și mai sus – contează

Întoarceți tot ce v-am spus.

Viața are  și sfârșit…