Posts Tagged ‘una’

Când braţele tale mă strâng
mă simt atât de laolaltă,
Lacrimi îmi dau şi plâng
mă simt atât de adunată,toată.
Cine eşti?
Tu chiar mă întregeşti
Cine sunt?
Eu chiar reuşesc mai mult
Să fiu atât de una când iubeşti
Să fii doar unul când sunt.
Aici totul îmi pare ca o minune
Contemplare profundă pătrunsă în minte
Până în străfundurile fiinţei,minune
acestor simţuri inima ştie şi simte
jertfirea preumblandu-se pe noi
din sfânta bucurie a regăsirii
stand la un loc două umbre moi
în unicul întreg al unirii.
Una,astăzi într-o odaie imensă
În care un copil primeşte
În stânga o dreapta recompensă
tot ceea ce azi doar el iubeşte.
Strângând în faţă şi-n spate
strângându-şi mâinile cu ce apucă
lacom de atâta iubire aparte
spirit şi umbră în el să aducă.
Una cu el să-l urmeze
cu deplină cuviinţă iubit
doar ea să-l înfăţişeze
preaplin şi preaiubit.

Una din călătorii

Ce gaz otrăvitor și multe grade Celsius
Cum am ajuns și aici? Mai iute, mai ușor?
În noaptea asta cerul meu a fost mai curgător
Ce vis și ce tărâm … Eu pot să zbor și să cobor?
Atemporalitatea îmi dă bilet? Sunt pe Venus?

Vibrez aici și îmi concentrez atenția
Ce corp ! Un suflet înălțat nu poate sta locului,
Nu-l pot cantona doar în spațiul Pământului
Călătoresc în sus și jos, traversând coridorul timpului
Bătând , bătând, bătând, la a lui poartă cu toată intenția.

Ce cauți scânteie pe catargul Universului?
Vrei să înveți ceva? Mai multe despre Natură?
Totul este cristalin … mă poți aduce iar în bătătură?
Știi bine, acolo acasă am și eu o legătură,
Toți îmi iubesc acest nivel al sufletului.

Recunosc, în noaptea asta cerul meu e peste tot.
Ființa mea ocupă o anumită densitate,
Mă refac și ajung să plec … departe,
Mă subțiez, mă duc în vis, în altă cetate,
Mai nouă ca a noastră – Nu mi-e greu și pot.

Suflete aparte, ești o scânteie din Dumnezeu,
Esența ta este eternă, dintotdeauna
Deoarece timpul nu-ți este liniar, este întotdeauna
În realitate călătoria asta este doar una …
Suflete, tu chiar ți-ai luat bilet de la El?

Sunt una cu ființa ta

Aud pescărușii prin urechea ta,
Simt briza mării, odată cu tine.
Nisipul, mă arde prin talpa ta.
Soarele, mă mângâie și pe mine.

Doar gândul e cel ce ne ține
Atât de-aproape la sute de kilometri!
Deși marea, nu are valuri puține,
Te simt, suavă ființă cum intri!

Gândindu-ți de bine, este un dar
Pentru acest trup și suflet-perechea
Eu, îți sunt un lăuntric avatar.
Aevea, sunt una cu ființa ta.

Nimeni nu știe

Cine sunt eu?
Privesc cu sinceritate în mine.
Cine sunt eu?
Privesc cu sinceritate în mine.
Cine sunt eu ?
Aud o voce ce vine …
Nu vezi, ce dovezi mai aștepți?
Știi singur acest fapt.
Cine te crezi că ești?
O mască, un veșmânt și vrei un răspuns!
Cine sunt?
Tu ești corpul ce doar își caută rostul!
Privește în sine, în interior,
Nimeni nu știe că tu ești superior!

 

Roua și Mugur.

(roua)
Ne privim cu emoție dincolo de fire,
Dărunindu-ne nebunește în privire
Ești frumos și abstract, ești în viața mea,
Am vrut doar o iubire, tu mi-ai dat limita.

(mugur)
Atâta suferință în jurul nostru ziua,
Iar noaptea limita se sparge și mă dor…
Chiar mâinile din care îți dau acum un sceptru, Roua,
Aș vrea măcar în vis realitatea să-o ignor.

(roua)
Sunt la răscruce de ispititoare drumuri,
Nu știu, prin ce miracol se uită suferința
Tainele adevărate se spun în ceruri, Mugur
Nu-mi este teamă, când în față-mi stă chiar Providența.

(mugur)
Voi crede că adevărul e mereu solemn,
Tu harpă ce îmi cânți în fiecare bob de rouă
Suavă ești, și taci la raza primului îndemn,
Îți las un zâmbet dacă … și acolo plouă.