Posts Tagged ‘tine’

Mi-e dor de tine,zveltul meu bărbat
De îmbrăţişarea ta şi de tot ce mi-ai dat
De pieptul tău ce tandru mă strângea
De buzele-ţi cărnoase când obrazu-mi atingea
Mi-e dor de tot ce azi se ascunde
În gândul gândului ce mă pătrunde
De genunchii tăi mi-e tare dor
Să-mi strângă corpul înlăuntrul lor
Dă-mi vorba cum făceai mereu
Să sune  mai cald , mult iubitul meu …
Tu ştii că la greu şi la bine
Inima şi gândul sunt lipite de mine
Ca un liant ce mă înfăşoară
Sufletul meu,ca o frunză zboară
Trupul tău se-nalţă până la stele
Strâns de firul gândurilor mele
Tu, ştii că eşti totul pentru mine
Lumina mea şi zările senine
Văzduhul înalt şi apa ce-o sorb
Sufletul meu fără de tine-i orb
Mâna tânjeşte,mintea se-nvăpaie
Ca Pământul fără de ploaie
Corpul meu te cere,gândul meu
În care aud şoptind pe Dumnezeu
,,Eşti fructul din multele mai delicate,,
Eşti izvorul meu cu ape fermecate
Tâşnind în sus spre soare
Aducător de fericire mare
Vino zveltul meu bărbat să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele cu ochii cu visarea tot anul
Mă uit la tine,te asemui cu oceanul
În mândrul scăpătat în miile de raze
Ochii tăi sunt smaralde şi topaze
Cum se strecoară acum o lacrimă
Dintr-un adânc ce iese acum  la lumină
Tu eşti,copilul meu bătrân
Vino să mi-te adorm la sân
Lasă-te întreg să te legăn uşor
Tu nu ştii cât îmi e de dor
De multele frumuseţi tăcute
Eşti Regele meu pe neştiute
Sunt Regina ta care te cântă
Vino încet şi mă-nveşmântă
Cu sufletul,cu carnea ta
Pe care nu o pot uita
Tu eşti bărbatul meu
Stăpânul meu…
Durerea mea şi bucuria mea
Noi suntem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Şi-n lumea toată suntem numai noi
Ca două cărţi legate-n într-o carte
De-a pururi , zi cu zi şi-n fiecare noapte
Să numai ştiu de nimeni de nimic
Vino bărbat falnic
Busuioc mi-s-a arătat în vis
Vino aşadar,deschis
Vino către mine,
Mi-e dor de tine ….
(Dupa Francesco Petrarca…1307-1377)

Azi,pentru tine nemuresc

Azi,pentru tine nemuresc
E ziua cea mai plină,
De adevăr și de firesc,
Floare, sunt și îți vorbesc.

La geamul tău din dormitor,
Rămân cu gand curat
Și dor nepieritor,
Când cartea o citești în pat.

Să mă uzi doar cu iubire,
Sursa din cer să-mi dai,
Să mă satur de privire,
Și doar cu mine să stai.

Îți sunt,gând,șoapta și floare,
De ce nu mă iubești?
Azi când totul trece la-ntâmplare
Parfumul meu,tu îl detești.

Azi pentru tine înfloresc,
Poate,pentru ultima oară,
Nu pot, nici,să-ți mai șoptesc.
Gândul tău,nu bagă de seama.