Posts Tagged ‘sunt’

De ce sunt cine sunt
Să aştern pe hârtie acest început
căznindu-mă să păstrez măsura ta
te aşez întreaga zi în faţa mea
pentru a vedea cum devin,încetul
cu încetul,un alt om cu totul,
să pot scrie cuvântul tău
să împărtăşesc iubirea mereu!
De ce eu sunt eu
Am simţământul că asist
iar şi iar la înmănuncheata amintire
O imagine desăvârşită a fericirii;
Că oamenii sunt plămădiţi ca perechi;
Să cercetăm împreună,
Să descoperim împreună,
Să păşim împreună,
Umăr la umăr
de a gândi acelaşi lucru în acelaşi timp…
Şi aştern şi iar scriu;
Nu vreau să ştiu ce nu ştiu;
De ce sunt cine sunt?
De ce eu sunt eu?
Încât eu,presupusul autor
primesc mereu nesperatul ajutor!
Ştiind că Tu eşti cu mine
O sfera de beatitudine
mă cuprinde iar de mâna
făcându-mă din ce în ce mai bună
Până mă liniştesc complet
Că al Tău este acest drept.

Sunt una cu ființa ta

Aud pescărușii prin urechea ta,
Simt briza mării, odată cu tine.
Nisipul, mă arde prin talpa ta.
Soarele, mă mângâie și pe mine.

Doar gândul e cel ce ne ține
Atât de-aproape la sute de kilometri!
Deși marea, nu are valuri puține,
Te simt, suavă ființă cum intri!

Gândindu-ți de bine, este un dar
Pentru acest trup și suflet-perechea
Eu, îți sunt un lăuntric avatar.
Aevea, sunt una cu ființa ta.

Nimeni nu știe

Cine sunt eu?
Privesc cu sinceritate în mine.
Cine sunt eu?
Privesc cu sinceritate în mine.
Cine sunt eu ?
Aud o voce ce vine …
Nu vezi, ce dovezi mai aștepți?
Știi singur acest fapt.
Cine te crezi că ești?
O mască, un veșmânt și vrei un răspuns!
Cine sunt?
Tu ești corpul ce doar își caută rostul!
Privește în sine, în interior,
Nimeni nu știe că tu ești superior!

 

Roua și Mugur.

(roua)
Ne privim cu emoție dincolo de fire,
Dărunindu-ne nebunește în privire
Ești frumos și abstract, ești în viața mea,
Am vrut doar o iubire, tu mi-ai dat limita.

(mugur)
Atâta suferință în jurul nostru ziua,
Iar noaptea limita se sparge și mă dor…
Chiar mâinile din care îți dau acum un sceptru, Roua,
Aș vrea măcar în vis realitatea să-o ignor.

(roua)
Sunt la răscruce de ispititoare drumuri,
Nu știu, prin ce miracol se uită suferința
Tainele adevărate se spun în ceruri, Mugur
Nu-mi este teamă, când în față-mi stă chiar Providența.

(mugur)
Voi crede că adevărul e mereu solemn,
Tu harpă ce îmi cânți în fiecare bob de rouă
Suavă ești, și taci la raza primului îndemn,
Îți las un zâmbet dacă … și acolo plouă.