Posts Tagged ‘stea’

Un plai,o floare,-un munte,şi-o stea
Este puterea noastră toată
Şi toată fericirea mea
De ele este tot mai legată
Le văd şi mâine în gândul meu
Prin ochii mei albaştrii
Şi peste tot le văd mereu
Înconjurat de aştrii
O,Doamne fii bun şi deschide-mi o poartă
Tu ştii? Nu tuturor le este dat
Să vadă-n lumea noastră
Prea-fericirea fără de păcat
Căci din iubire m-ai născut
Să-mi port în ea toată fiinţa
Şi pentru suflet mi-ai dat un scut
Mai sfânt decât toată suferinţa
Să mă-nalţ lin cu el la cer
Formând un tot cu Universul
Atotputernic în eter
Şi peste-ntreg cuprinsul
Perfect, ştiu că eşti Tu
Ce -mi deschizi azi o poartă
Să aduci lumina unde nu
Se vede-a vieţii soartă
Da,visul. Şi-am visat în vis
Dorul sorţii încetul cu încetul
De vis nu m-am lăsat convins…
Şi mi-ai trimis doar scutul
Doamne,fii în veci slăvit
Te văd acum oriunde
Şi-n firul ierbii înverzit
Iubirea ta mă atotpătrunde
Şi-o voi regenera mereu
În plai şi pe culmi ameţitoare
Din a trecutului vis cu ecou
A spiritului floare
Asemeni,unui munte am pătimit
Dar azi e pe sfârşite
De mii de ani bătut de vânt cumplit
Cu doruri ne-mplinite
Mai totdeauna,în zadar
Îmi adia crestele-nalte
Astăzi primesc un mare dar
O stea ce poartă un nume aparte…
Efortul i-l răsplătesc azi însutit
Căci tot frumosul vine din lumină
Să ating starea de extaz mistic
Şi mai pregnant lumina ei divină
Să-o ajung nu-mi este greu
Căci ştiu că steaua nu se ascunde
Şi oricine poate mai mereu
Să-o atingă în câteva secunde…
15  florar 2013
O stea în reci nemărginiri
A răsărit departe
Și, tremurând , parcă s-a stins
Par-a apus de moarte
Oricâtă vreme a trecut ,…
De-atunci și până  acum
Oricât,  viața s-a făcut
Pustie ,fără drum .
Oricâte zile am risipit
De n-au rămas  pe sfert
O inimă care-a iubit
Mai speră în deșert .
O inimă care-a iubit
Deapururi are glas
Și dacă toate au pierit
Durerea i-a rămas.
Și cum nimic nu stă pe loc
Ci merg precum au mers,
O umbră- a  stinsului noroc
Rămâne –n  Univers .
1882-1883
Acum la 163 ani de la comemorarea  lui Mihail Eminescu  această inedită poezie , pentru un nou început.

 

Copilă—dulce stea,

Copilă-dulce stea ,visezi la altă lume
Departe eşti dar sufletu-ţi geme,
Niciun blestem nu mai poate să blesteme.
O gură ce a şoptit al tău nume
Senin renaşti şi prinzi a te-nălţa
În raza ce te duce–n lumea ta
Cu sufletul te-ndrepţi spre culmi senine
Privirea te duce în lumea clipei-fine
Când focul luptei iţi topeşte puterea .
Scânteia se ridică și îți caută averea.
……………………………………………
Ce duh a dezvelit …
Un suflet atât de mic şi chinuit?
Tu eşti a bunătătii stea nemuritoare
Şi cine te-a-nvăţat să fii mare ?
Patroana trupului … DUREREA
Din noapte şi din praf renăscătoare
Senină rază, inima-ţi trăieşte
Şi nu cunoaşte legi muritoare,
În preajma ta astăzi amurgeşte
Dar cine-i cel ce poate stăvili,
Atâta dor, cum n-a mai fost, nici ca va fi.
Până ce durerea se va nărui
În focul unde totul se-nfrăţeşte
Şi dacă nu ai avea clipa cea de faţă
Tot vei rămâne copilă-dulce stea
Ai viitorul, poleit în ea …
Că mâine se aude şi va răsuna
C-a-nmugurit şi sfănta ta viaţă
Destramă-ţi gândurile-n ceaţă
Şi lasă să zâmbească-n tine veselia
Că noaptea poartă-n ea toată veşnicia
Din mii de nori ce-au alunecat sub soare
A putut unul să-ţi răpească oare
Căldura ,tinereţea,strălucirea?
E tainic și se ştie , ura nu este în stare
Să năruie tot cea clădit iubirea,
Copilă-dulce stea , puterea ta nu are hotare
Ameninţată , lovită,rănita,tu străluceşti mai tare
Ai zâmbet în luminile privirii
Cu milă şi blândeţe te priveşte
Nu tremura la gândul nimicirii
Tu esti puternică şi nu uita : cineva te iubeşte!