Posts Tagged ‘sonet’

Vorbesc o limbă ce poate fi a tuturor
Vorbiți în același timp și limba mea
Traducându-mă pe mine găsiți mult dor
Sau voi fiți cum voi veți vrea
Cu această limbă inima se descuie
Nu o îngrădiți cu ornamente de prisos
Căci ea nu moare!Cândva o să vă-nvie
Când o vorbiți frumos , aveți destul folos
Îmi place s-o aud plăcut sau bâlbâit
Într-o limbă stă adevărul nu greșeală
Eu altă limbă n-am vorbit
Orice aș spune ea nu mă-nșeală

Și totuși eu o cred la fel de rară
Cum știu că cei ce mint  doar o compară…
Să țin cheile acestei lumi în  mâinile mele,
Îmi este de ajuns să amestec privirea ta cu a mea
Să apropii gura mea de buzele tale
Să simt într-adevăr că lumea este grea
Această putere de împlinire este o dorință
Antrenând totul în trecere aceasta este cotropitoare
Acum știu care e conturul fericirii în putință
Când lumea e grea și puterea e mare
Asta se petrece pe Pământ și doar acum
Pe Pământ ești fericit, o fericire cu vină!
Unde materia și spiritul se confundă.Dar cum?
Ai totul care să conțină?Puțină lumină?

Prea luminoasă ,prea ușor de străbătut …
În imensa și slaba dorință a unui sărut.
Un bun prieten ,,X’’, cu o ditamai frunte
Mi-a spus că mă țin de lucruri mărunte
Scrii poezii,sonete,teatru, scrii povești…
Halal,m-a luat la rost,,ai vrea să iubești?’’
Că n-aș avea simțul valorii …
Titu ,Macarie,Andone,Sonai,răzbunătorii?
Pot să-ți dau exemple de vrei
De vreme ce pretind că am condei
Dar,,X’’ îmi zise: disprețuiești….
Tot ce e culme a culturii omenești!
Cum a plecat , m-am autocriticat  cu altul
Și-am hotărât să fac  îndată saltul

În loc de fleacuri, de azi numai reale șarade
Magnifice , profesioniste ,filme cvalcade
Să știi ce e moartea , înainte de a muri
Să arzi în foc să nu te faci scrum
Tu floare de pământ umezita-n lacrimi
Să nu-ți pierzi rădăcina ,nu acum
Sub focul viu ce arde-n soare și comori
Ai toată seva acestui vechi pământ
Parfumul tău trimite-l deasupra-n zări
Înfruntă natura prin legământul sfânt
Dezbrăcând tunica veche, calea ți-e perenă
Cântă-ti cântul floare fără de moarte
Când potiru-ți adună diamante de rouă
Udă-ți tulpina și inima,  ești parte

La ora de taină a corului
În ora de taină a Creatorului
Cum să rezist dorințelor
Ți-am dat dovezi mai multe
Dar sub tăișul presimțirilor
Îmi asum complicitatea mută
Numai o vorbă scăpătată
Poate încerca o despărțire
Cum nu a fost vreodată
Legată prin dorința de unire
Plutesc pe un imens ocean
Incertitudini puse în balanță
N-ai spus ca ar fi asta un plan
Și ca-n el încape întreaga viața

Mi-am dat seama printre cuvinte
Înțeleg mai multe și se simte
Timpul , făgăduința mi-a încălcat
Veșnic caută să mă cuprindă-n fapte
De dorință prin rațiune prea dirijat
Nădejde trag cu mâinile împreunate
Pe lângă trupul mândru ca o stea
Străvechiul  foc îl recunosc în mine
Scânteia ce-mi aduce iar dragostea
Ce o plătesc cu lacrimi cristaline
Și-o spun și iar o spun în șoapte
Ca-n mrejele amorului prins am fost
Simt cât de înalt inima-mi bate
De dor e plină și prea mult rost

Timpul este ceea ce îngăduie atent
Ca totul să se întâmple concomitent
Din religie fac astăzi dragoste ,
În a te urma şi a-ţi accepta iubirea
Ce-o mărturiseşti ca pe-o poveste
În care sălăsluieşte doar fericirea.
E tot ceea ce pot să fac acum …
Ca flacăra dragostei să trăiască vie
Să plec pe neînduratul drum
Singura cale fiind ,  nimeni să ştie
Ce întâmplare veche şi totuşi spusă
,, O iubire  adevărată ‘’ – Sufletul sau păcatul?
Azi primesc  frumoasa sentinţă scrisă :
Rămânem unul  pentru altul !

Aici nu aşteptăm, nicio vrednicie
Rămânem împreună pentru veşnicie
Prin conţinutul gândirii liberale
Prin preferinţele  liricii moderne
Am un aport demn la exprimare
Sunt floarea -florilor perene
Născută-n ’72 ca generaţie
Cunosc o tinereţe plină de pasiuni
Cu arzătoarele excese de complicaţie
Deziluziile –mi sunt străinii
În viaţa obştească şi cea privată
Sunt contribuabil bun,dar mamă sură.
Azvârl  lumea prost  famată.
Şi m-agăţ de-a mării geamandură

Deci sluga lordului amiral nu sunt!
Un teatru rămân pe-acest pământ…

 


Neizbutind să absorb întreaga ta făptură
Şi nici ferocitatea  bătăilor din a mea inimă
Oferim azi un spectacol plin de ură
Pentru mulţimea   lipsită de stimă
Decurgând toate din legile,care …
Spre a stăvili răul – din lipsa putinţei
De-ai suprima şi rădăcina… se pare
Ne decretaseră voluntari ai nefiinţei
În această atmosferă de dans  macabru
Asociat cu dansul hazardului şi mai rapide
Ce însemnau urcări al dansului mai acru?
De-a dezvolta iubirea care azi ne divide

Umanismul , ajuns la maximă agresiune
Într-un real în care viciile-s  în ascensiune
Simţirea-i  pusă  azi la grele încercări
Inima-i pulsează  generoasă şi adânc rănită
Or vrea să străbată iar înaltele cărări
Prin adâncimile ce i-a fost răscolită?
Titanul meu e plin de contradicţii
La fel de plină sunt şi eu. El mai vehement !
De s-ar lupta cu temuta forţă a papalităţii
Ca-n perioada acestui brav moment
Aş înţelege dacă ar stăpâni vreun regat
Şi să rămână unic , al meu să fie
Şi de n-ar fi aşa, ar mai fi un alt …
Iar eu urmaşă a regelui soţie.

Cum i-am mai spus fară justificare
Prilejuiesc  acum  , un loc sub soare.