Posts Tagged ‘și’

Din vârful de un albastru aproape alb
nu poţi fi diferit de mine ca înfăţişare
Mă simt aproape la limită să prind şi cad
când laşi loc pentru o adâncă zare.
În privirea albastră nu e urmă de surprindere
când nu eşti cu mine şi vreau să fii
impresia că stau şi aştept are încă putere
când deseori apropierea există fără să vii.
Suntem albastru şi albastră de multe ere
când atingi şi nu prind mâna de-a mea
Doar ochii că o furtună sunt lipsiţi de vedere
Când pot simţi pe interior măsura şi profunzimea…
Un cer nemărginit
suprem şi inepuizabil
ce focul nu-l arde
şi ploaia nu-l udă
nici vântul nu-l seacă.
Tu eşti cerul
Eu sunt pământul
Tu eşti gândul
Eu sunt expresia
Tu eşti cuvântul
Eu sunt cântecul
Tu eşti mai înalt decât cerul
Eu sunt mai mare decât pământul
Tu eşti sufletul etern omniprezent,stabil
Eu sunt unire cu o bucurie liniştită
Tu eşti podoabă puterii
Eu nu te împiedic
Tu şi eu
O legătură mereu.

Suflet senin de voință prea plin,
nu trebuie să spui cuvinte răsunătoare
Ești parte a Marelui intelect Divin
flacără vie, curată în această înfățișare.

Exprimi puterea lui Dumnezeu
Ce există și lucrează în voi
Fără de care eu nu aș fi eu
determinat să-înfăptuiesc nevoi!

Prin bucurie înțeleg a mea pasiune
din tristețe trec la melancolie
Aveți calități ascunse în voi?
Siguranța voastră stă în ființa vie.

Cu puțină reflecție cunosc mai multe
despre realitate și perfecțiune
Natura sufletului poate percepe
Una sau alta prin cauza de acțiune.

Psihologul și pacienta

Doamna Despina – pacientă , 35 ani

Dr. Nicolau – Doctor Psiholog , 44 ani

Doamna Despina în cabinet se întinde pe sofaua de culoare roșie.
Doctorul ține în mână reportofonul.

Dr.Nicolau: Acum, ce faci?
Dna Despina: Meditez!
Doctorul Nicolau: Vezi, duduie, ți-am spus să nu te mai identifici cu mintea!
Dna Despina: Deci, d-re., să mă folosesc, dar să nu mă identific cu ea?
Doctorul Nicolau: Da! Atunci când spui eu sunt mintea te aflii pe un spatiu nepotrivit…
Doamna Despina: Deci, dumneata vrei să devin o femeie fără minte?
Doctorul Nicolau: Nu! Îmi doresc ca dumneavoastră să taceți când există tensiune, să vorbiți când există ambient, să face-ți ceea ce trebuie și să realizați lucruri mari.
Doamna Despina: Doctore, eu nu sunt o călăuză pe care să-o fugărească toți prin tufișuri și pe sub copaci, prin lanuri de rapiță înflorită su pe unde-mi sugerează unul și altul!
Doctorul Nicolau: Încet, încet, vezi? Prinzi curaj …
Doamna Despina: Nu am să ratez nici această ocazie dacă s-ar ivi ea .. știu doctore, viața nu te așteaptă, eu chiar trebuie să trăiesc prezentul clipei?
Doctorul Nicolau: Lasă-ți corpul să meargă încotro vrea el …tu trebuie să fii doar un martor, nu te băga! Și nu uita: Singura condiție este să nu lași mintea să se amestece !
Doamna Despina: Chiar așa: de ce să-mi bat capul? Doctore , ai puteri de hipnotizare? Îmi vine să adorm .
Doctorul Nicolau: Frumos, acum trebuie să treci de la minte la simțire! Chiar nu simți cum înflorește în tine?
Doamna Despina: Ei! Simțiea e mai aproape de intuiție, în cazul de față… (cască) Dar de unde să iau lan de rapiță, un tufiș ar fi mai bun …
Doctorul Nicolau: Așa, vă rog, intrați în starea asta! Dați vieții puțin romantism, puțină aventură … explodați . Milioane de frumuseți și splendori vă așteaptă!
Doamna Despina: Da, îmi dau târcoale și nu intră! Îmi trebuie curaj, doctore?
Doctorul Nicolau: Rămâne la latitudinea dumneavoastră, să alegeți. Nu uitați dacă ne facem de cap, capul trebuie să ne fie sclav, un sclav frumos și util… Priviți și dumneavoastră în jur, toți au un cap stăpân. Când ești stăpân la el, este periculos …
Dumneavoastră alegeți !
Doamna Despina: Ei doctore, viața mea este total otrăvită de cap …
Doctorul Nicolau: Doamnă, priviți, observați, cercetați mai bine …
În viață nimeni altcineva nu o să vă ajute!
Doamna Despina: Am ajuns în clipa de față să fiu neputincioasă pentru că de mine depind alții …
Doctorul Nicolau: Aveți grijă, nu este responsabilitatea dumneavoastră. Sunteți datoare față de dumneavoastră să priviți ce faceți cu viața, dumneavoastră.
Doamna Despina: Am doctore capacitatea de a reânvia?
Doctorul Nicolau: Dacă există, simțire în inimă, dacă nu pierde-ți timpul … dacă vă doriți!
Doamna Despina: Da doctore, îmi ajut inima să toarcă doar iubire, ochii vor fi doar ai mei, iar picioarele mele vor călca doar pe cărări nebătătorite, nu mai vreau să împrumut, ci doar să creez, nu voi mai lăsa pe nimeni să-mi distrugă inteligența inimii.
Ați înțeles, doctore?
Doctorul Nicolau: Abia acum vă numiți ființă, credeți-mă.
Ființa este una, nonduală , iar mintea este bifurcația!
Doamna Despina: Știu, doctore, omul nu are doar o minte, omul are două minți … deci minte mai mult.
Doctorul Nicolau: Nu doamnă, creierul are două emisfere: emisfera stângă, și emisfera dreaptă. Trebuie să vă situați aundeva la mijloc între aceste două minți.
Doamna Despina: Doctore, femeile în general sunt conduse de emisfera dreaptă?
Doctorul Nicolau: Da! Emisfera dreaptă este dincolo de rațiune, este intuitivă.
Doamna Despina: Trebuie să mă relaxez …
Doctorul Nicolau: Foarte bine, foarte bine, doar așa veți scăpa de vechile obiceiuri!
Doamna Despina: Da! Doar cu răbdarea pot trece marea!
Doctorul Nicolau: Așa cum spuneți dumneavoastră …
Acum nu-mi rămâne să vă spun decât că vă aștept și la următoarea ședință…
Doamna Despina: Cum doctore? Tot fără creier ? Tot fără minte? Fără simțuri și intuiție, doar cu minciuni ?
Lasă doctore că mai sunt și alții !

————————————Sfârșit———————————-

Parcul de sub arini

                       11 februarie 2011 – Sibiu

În parcul de sub arini
Sosit-am să-l revăd – în gând.
Dar Eu pe tine te găsii…
Suferindă, frumoasă, și plângând.
În parcul de sub arini
Durerea tu ți-o plângi.
O clipă a timpului ți-o dăruii,
Dar tu mai tare … fugi.
În parcul de sub arini
Eu timp pentru tine găsii.
Dar tu, privind – mi-ai spus: Hai vii ?
Oricând ți-aș putea greși!
În parcul de sub arini
Lacrima ți-o șterg ușor,
Greșind, acum cu ale mele mâini!
Visez la tine după un norișor.
În parcul de sub arini
Noi le lăsăm mărturisiri:
Iubirea să nu mi-o amâni,
Să-mi dăruiești numai iubiri.
În parcul de sub arini,
Gândim, că vom fi nemuritori
Eu, am să te apăr de străini
Tu, niciodată să nu mori.
În parcul de sub arini,
Iubirea se țese zi și seară,
Ca doi copii candizi, blajini,
Ne sărutăm, iarăși și iară.
…………………………………………………..
În parcul de sub arini
Sentimente pure tind să se înfiripe
Un El și o Ea cum .. doar puțini…
Știu azi ,ce vise întrerupe.
În parcul de sub arini
Iubirii trainice în veșnicie
El și Ea împletesc cununi
Din magice cuvinte pe vecie.
În parcul de sub arini
Soarele așteaptă Luna întruna,
El aprinde acum mii de lumini,
S-a dus să se culce … Luna.
În parcul de sub arini,
El multe nopți a mai așteptat.
În parcul de sub arini,
Ea oare cum de l-a uitat?
În parcul de sub arini
Revine El și astă-seară,
În parcul de sub arini
Suferind, plângând… A cât-a oară?
În parcul de sub arini
Se întorc ca altădată , la Sibiu
Iubiții ce l-au părăsit fără a goni
Să-l mai revadă cu sufletul zglobiu.

          Ai fost cândva și ești

Ai fost cândva și ești
          Plecând, te-întorci
Ajuns. Timpul îl scutești
          Înserezi și petreci.
Ai fost și mai revii…
          Întors. Dar te-ndoiești.
Ai vrea să te apropii…
          Dar nu te gândești.
Ai fost și nu mai pleci
          Calea ți s-a oprit
Rămas, acum cutezi…
          Căci eu , am murit.

Voința și destinul scrisului

Pătrund în cerul altor constelații,
În lumi nebănuite de-a Soarelui lumină
Sub ochiul nedormit de corelații
Unde odihna mea nu e odihnă.
Alerg după un “ce”, ce-i peste poate …
Pe care nu-l voi ajunge niciodată
Pe acest Glob mărunt, din lut aparte
Unde ma înnec mereu în vasta apă
Și-n acest cârmuitor avânt
Dragostea unui “ce” care suspină,
E către Cerul meu un gând
Să imi iau iar Putere și Lumină…

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011

Pentru Ana

 

Îți mulțumesc că exiști și scrii,

Ești deja împlinită,

Acum ai dreptul să știi

Cât vei trăi de mine vei fi pomenită.

Ești un vârf cu conștiință,

Mă sprijini și mă îndrepți,

Îmi dai putere și voință,

Îmi placi chiar și când te repeți.

Cu dor adânc și cu speranță,

Eu astăzi îți făgăduiesc

Cu tine ziua este o vacanță,

Noi două vom reinventa stilul femeiesc.

10 iunie 2011

Află,

 

Ce indecise gânduri în capul meu,

Atât de bine-mi vine și de rău,

Încât mă satisfac, dar totodată

Mă cutremur și fac ochii roată,

Precum un lan de grâu după furtună.

Mă culci, dar fără o vorbă bună,

Adorm cu tine în gând,

Aud un râu curgând,

Dar nu ești tu, iubitule.

Aștept în vis cuvintele,

Iar când mă voi trezi

Îți scriu și vei afla tot din poezii.

10 iunie 2011

Vina mea,

 

Fără tine zilele-s pierdute,

Iar nopțile-s coșmar până în zori.

Nu știu, e vina mea iubite?

Te rog, iar îmi doresc flori.

Fără tine totul se usucă,

Risipește, te rog, al meu dor,

El pe pustii să se ducă,

Te rog, iar îmi doresc un măr.

Fără tine, totul îngheață,

Te aștept ca o nebună,

Acum, dar și într-o altă viață,

Ce își dorește doar o vorbă bună.

Fără tine, sufletul se trece

Mă atotcuprinde noaptea,

Trupul meu e rece,

Recunosc e vina mea.

Timpul,

Trăim durerea noastră separat,

Visăm iubirea noastră împreună.

Cronometrați de timpul tot mai sărat,

Ce nu ne lasă clipa bună.

Iar noi murim la insistența lui,

Strângându-ne tot mai tare,

Uitând de forța curajului,

Spunându-ne cuvinte ireale.

Sunt așa cum spune timpul,

Sau mai mult decât ți-a spus.

Lasă-mă să-ți spun eu faptul

Că te iubesc nespus.

Ești aici că-ți este locul,

După atâtea împotriviri.

Lasă timpul, arză-l focul,

Pe pământ printre iubiri.

Fără să cerem timpului voie,

Ne-am unit iubirea noastră

Într-o clipă de nevoie,

Cu o putere neomenească.