Posts Tagged ‘poezii’

Eroul cotidian

 
Eroul cotidian nu lasă provocările vieții să-l doboare,
El își păstrează mereu o atitudine pozitivă,
Eroul cotidian gândește acum la scară mare,
El își depășește obstacolele cu modalitatea senzitivă.

Poate că nu reușește de fiecare dată,
Însă are mereu credința că poate face ceva
Pentru a îmbunătăți atât situația personală cât și pe  cea a altora.
Când  se confruntă cu probleme dificile, tot el  va continua. 

Pentru Violeta,

Peste care tâmplă nouă
Am să las eu acest nume?
Iată, se născu o dulce rouă,
O Amira-Violeta  plină de-nțelepciune.

Îți dau dragoste cu mai marii zilei,
Pentru scris și pentru artă.
Am să caut și mai sus până la zei
Totul pentru tine, micuță fată.

Draga mea, scriu acum acestea toate,
Undeva în cartea ta,
Să ajungi tu cineva, poate!
Sigur, adevărul se va întâmpla.

Pasiunea și dorința să-ți fie aproape,
Draga mea, să nu-ți stea gurița,
Iar mintea să-ți fie ca pe roate.
Știe nașa că i se va îndeplini dorința.

Ești mai mult decât o sferă,
Nașa mai mult decât un mit,
Peste umbra-mi efemeră,
Nașa poate a răsărit.

La botezu-ți toate astea
Spuse au fost blând,
Acum Violeta are o misiune grea,
Arta, scrierea, frumosul apărând. 

Doare

Ce greu îmi este
Și ce mă doare,
Nu mi-ai scris nicio scrisoare
Și aș striga cu voce tare,

Oare?
Ce ne reține
De nu ne spunem
Ce este cu tine

Și cu mine, ce avem
De nu putem
Să recunoaștem
Cât ne este de greu

Să alungăm acest blestem
Din ce în ce mai rău
Purtându-l așa mereu.
Ce ușor îți vine

Și nu îți pasă,
Am însemnat ceva pentru tine?
Hai, acum și te lasă adusă la mine acasă. 

Motiv

Ființa ta este un motiv.
El a început cândva,
Acum mă stăpânește afectiv
Și nu mai pot scăpa.

Câtă dreptate ai avut
Atunci când am plecat.
Eu m-am făcut că nu ascult
Și în loc nu am mai stat.

Rămas în drum cu apăsarea,
Ai incantat un jurământ,
Să nu-mi găsesc eu alinarea
Și să rămânem singuri pe pământ.

Ce dor, îmi spune gândul,
Tristețea e tot mai mare azi,
Tot gândul îmi șoptește ai legământul,
Nu mai poți să arzi.

Pe calea meditației

Pe calea meditației am plecat.
Ajung la urma urmelor …
A nu ști, sunt împăcat,
Din pricina dilemelor?

Sunt în adevăr doar o făptură,
Sau numai o nălucire,
De ce sunt înconjurat doar cu ură,
Pentru stângăcie?, pentru rătăcire?

Adesea, singur nu sunt …
Personalitatea mea, este sugerată
Frământându-mi creierul crunt,
Cu această idee aberantă.

Ideolog nu sunt, și nici politician.
Ce nu mai meditează.
Crezându-mi ideea, în van.
Rămân un bun fizician, ce experimentează.

Jasmine,

Pe un pat de iasomie
Plictisită stă la soare
Mândra mea, ah, parcă-i vie,
Studiindu-și gândul mare.

Mintea ei refuză starea,
Veșnicie, e nevoia potrivită.
Dragostea aceasta nu e grea
Cu săruturi e tivită.

Și suspină mândra mea
Într-un somn acum ea cade
Doamne și pe mine de m-o visa
Am să dau întregi palate.

Iar când mândra s-o trezi
Pe firavu-i degețel,
Într-o altă dulce zi
Am să-i pun eu un inel.

Pe un pat de iasomie
Stăm acum îmbrățișați,
Mândra mea poartă o ie,
Obrăjorii îi sunt înflăcărați. 

Șarlatanii

 

Șarlatani există
Între medici,
Între avocați,
Între preoți,

Între învățați,
Între artiști,
Între comercianți,
Mai pe scurt pretutindeni,

Dar pretutindenea sunt și demascați.
Dar în nici un caz medicina peste tot.
Avocații nu sunt chiar poligloți,
Clerul- până și preoțelul…

Învățatul, artistul și vânzătorul,
Nu fură chiar tot poporul,
Voi nu uitați, șarlatanii sunt obligați
Tot de noi, dragii mei frați.

Tristețe, 

Sunt ceasuri de cumplită toropeală
Și verosimilă tristețe goală,
Când mă descopăr deodată singură,
Mi-e silă chiar și de odihnă.

Este singurătatea mea decisivă?
Orice aș face nu izbutesc să o îndur,
Mă descopăr inutil de bătrână,
Uluită că mi-a trecut viața pe alături.

Fără să o știu, fără să o simt,
Cum am putut oare să o uit?
Și totuși, după atâtea ceasuri
Aș vrea să pot muri.

Mă întreb prin ce miracol
Pot lua totul de la început,
Să caut un vechi oracol
Sau să caut în suflet ce a încăput.

Ce stimuli mi-au alimentat durerea
În ceasuri lungi până acum?
Ce act frumos este iubirea
Și cât de inutil este omul.

Floare de tei

Floare de tei,
Iubirea mea orbește.
Spune-mi povestea tainei
Cine mă mai iubește.

Floare de tei,
Viața mă chinuiește
Ce să-i șoptesc eu ei
Sinceritatea-mi obosește.

Floare de tei,
Dă-mi parfumul tău
Să-i miros frumos iubitei,
Să înțeleagă sufletul meu.

Floare de tei,
Îmi știi nopțile
Mă dau în mâna morții,
Iubirile sunt porțile

Floare de tei,
Moartea mă așteaptă,
Cunosc vămile ei,
Pașii acolo mă îndreaptă.

Floare de tei,
Tu mă prețuiește
Spune-i iubitei
Să aleagă ce iubește.

Pentru Ana

 

Îți mulțumesc că exiști și scrii,

Ești deja împlinită,

Acum ai dreptul să știi

Cât vei trăi de mine vei fi pomenită.

Ești un vârf cu conștiință,

Mă sprijini și mă îndrepți,

Îmi dai putere și voință,

Îmi placi chiar și când te repeți.

Cu dor adânc și cu speranță,

Eu astăzi îți făgăduiesc

Cu tine ziua este o vacanță,

Noi două vom reinventa stilul femeiesc.

10 iunie 2011

Află,

 

Ce indecise gânduri în capul meu,

Atât de bine-mi vine și de rău,

Încât mă satisfac, dar totodată

Mă cutremur și fac ochii roată,

Precum un lan de grâu după furtună.

Mă culci, dar fără o vorbă bună,

Adorm cu tine în gând,

Aud un râu curgând,

Dar nu ești tu, iubitule.

Aștept în vis cuvintele,

Iar când mă voi trezi

Îți scriu și vei afla tot din poezii.

10 iunie 2011

Vina mea,

 

Fără tine zilele-s pierdute,

Iar nopțile-s coșmar până în zori.

Nu știu, e vina mea iubite?

Te rog, iar îmi doresc flori.

Fără tine totul se usucă,

Risipește, te rog, al meu dor,

El pe pustii să se ducă,

Te rog, iar îmi doresc un măr.

Fără tine, totul îngheață,

Te aștept ca o nebună,

Acum, dar și într-o altă viață,

Ce își dorește doar o vorbă bună.

Fără tine, sufletul se trece

Mă atotcuprinde noaptea,

Trupul meu e rece,

Recunosc e vina mea.

Timpul,

Trăim durerea noastră separat,

Visăm iubirea noastră împreună.

Cronometrați de timpul tot mai sărat,

Ce nu ne lasă clipa bună.

Iar noi murim la insistența lui,

Strângându-ne tot mai tare,

Uitând de forța curajului,

Spunându-ne cuvinte ireale.

Sunt așa cum spune timpul,

Sau mai mult decât ți-a spus.

Lasă-mă să-ți spun eu faptul

Că te iubesc nespus.

Ești aici că-ți este locul,

După atâtea împotriviri.

Lasă timpul, arză-l focul,

Pe pământ printre iubiri.

Fără să cerem timpului voie,

Ne-am unit iubirea noastră

Într-o clipă de nevoie,

Cu o putere neomenească.