Posts Tagged ‘noapte’

Ne ştim…
Ne-am întâlnit într-o noapte pe Pământ,
Eu mergeam pe o parte,
Tu pe cealaltă.
Tu erai aşa de frumos
O,erai ca niciunul
Uite că te-am reţinut.
Stăluceai.
Eu eram emoţionată…
Şi ţi-am scris ceva …
Dar n-ai citit…
Am pus acea scrisoare pe inimă.
Dar n-ai avut cum să vezi…
Pentru că între noi apăruse soarele…
Şi munţi şi ape
Şi tot Pământul.
Şi când te-am privit mai bine
Ce să văd? Era chiar ziuă…
Cum să te-ating…
Cum să te cuprind?
Eşti un astru  aparte
Ce apari odată în noapte.

Pleiadă în noapte

Se răspândesc parfumul teilor în Univers.
Se rotesc în eter cuvinte,și e semn ,că am venit,
Inima lânga inima să scriem cel mai bun vers.
Iubirea noastră a facut posibil,acest zenit.

Ai știut că nu mi-am terminat cărarea,
,,Pe lângă plopii fără soț” și ai ales teiul.
Ai scuturat floarea și mi-ai trimis chemarea,
În cerneala-violet,ai înmuiat condeiul…

Am venit-și știi că eu sunt tu,și tu ești eu,
Să scriem așadar și să nu ne sfiim,
O facem din iubire și nu ne este greu.
Eu val,voi fi,iar tu mâna, să nu ne oprim!

Versuitori,acestui neam suntem
Ne înfășăm noaptea sufletul în voluptate.
Că tu ești eu și eu sunt tu … contăm,
Pe acest Pământ un gând plenar din noapte…

Pentru Ana

 

Îți mulțumesc că exiști și scrii,

Ești deja împlinită,

Acum ai dreptul să știi

Cât vei trăi de mine vei fi pomenită.

Ești un vârf cu conștiință,

Mă sprijini și mă îndrepți,

Îmi dai putere și voință,

Îmi placi chiar și când te repeți.

Cu dor adânc și cu speranță,

Eu astăzi îți făgăduiesc

Cu tine ziua este o vacanță,

Noi două vom reinventa stilul femeiesc.

10 iunie 2011

Află,

 

Ce indecise gânduri în capul meu,

Atât de bine-mi vine și de rău,

Încât mă satisfac, dar totodată

Mă cutremur și fac ochii roată,

Precum un lan de grâu după furtună.

Mă culci, dar fără o vorbă bună,

Adorm cu tine în gând,

Aud un râu curgând,

Dar nu ești tu, iubitule.

Aștept în vis cuvintele,

Iar când mă voi trezi

Îți scriu și vei afla tot din poezii.

10 iunie 2011

Vina mea,

 

Fără tine zilele-s pierdute,

Iar nopțile-s coșmar până în zori.

Nu știu, e vina mea iubite?

Te rog, iar îmi doresc flori.

Fără tine totul se usucă,

Risipește, te rog, al meu dor,

El pe pustii să se ducă,

Te rog, iar îmi doresc un măr.

Fără tine, totul îngheață,

Te aștept ca o nebună,

Acum, dar și într-o altă viață,

Ce își dorește doar o vorbă bună.

Fără tine, sufletul se trece

Mă atotcuprinde noaptea,

Trupul meu e rece,

Recunosc e vina mea.

Timpul,

Trăim durerea noastră separat,

Visăm iubirea noastră împreună.

Cronometrați de timpul tot mai sărat,

Ce nu ne lasă clipa bună.

Iar noi murim la insistența lui,

Strângându-ne tot mai tare,

Uitând de forța curajului,

Spunându-ne cuvinte ireale.

Sunt așa cum spune timpul,

Sau mai mult decât ți-a spus.

Lasă-mă să-ți spun eu faptul

Că te iubesc nespus.

Ești aici că-ți este locul,

După atâtea împotriviri.

Lasă timpul, arză-l focul,

Pe pământ printre iubiri.

Fără să cerem timpului voie,

Ne-am unit iubirea noastră

Într-o clipă de nevoie,

Cu o putere neomenească.