Posts Tagged ‘mare’

Iubire mare

Creionul meu acum s-a îndrăgostit
Vai, pe fila-albă nespus o iubește,
Și iată: amândoi au de trăit ,
O dulce iubire ca într-o poveste.
Nu mai pot ține de mult pasul cu ei…
Amar și dulce-i sentimentul acesta ?
Încarcă cu înscrisuri tot mai multe foi
Mă ține trează și în noaptea asta.
Și iată-mă că stau fără de somn …
Tot gândindu-mă să fiu egală lor,
Îl străng ușor pe falnicul creion,
Și scriu despre finitul lor.
Creionului îi arăt supărată radiera …
Se uită țintuindu-mă fără greșeală
Și-mi spune că în altă eră,
Pe filă a dorit-o domnișoară!
Ce dans de sentimente între ei
Iar eu, privindu-i cu sufletul curat,
La pieptul meu strâng file și foi,
Ce dor … iar gândurile m-au furat ,
Ce sete mare nestinsă de absolut,
Iubirea lor din strămoși e cronică
El lemn, ea celuloză, iar eu lut,
Compar și mă simt atât de mică.
E limpede, așadar, că trebuie să știu.
Dăinuiesc și nu se schimbă între ere.
Mă întreb, când nu am să mai fiu,
Nimic nu se naște și nimic nu piere.
De aceea ei sunt încredințați aievea.
Sub cuvânt ca o astfel de materie primă.
Nu poate fi vorba de-o întărire a mea,
Când ei mă lasă pe mine în urmă.

Cadou din mare,

Din mare vin și acolo este lumea mea.
În care nimic nu este întâmplător
Îți dăruiesc o perlă și-o pun pe limba ta,
Să simtă în cuvinte,trăirea oamenilor.

Venit-am cu un țel în lumea ta.
Și țelul, marea mi l-a dat pentru tine.
Să stingi acest foc din mâna ta,
Îmi face plăcere,să știu că îți convine.

Eu stiu,că ai trecut prin multe și toate,
Că nu ai vrut să fii ceea ce ești.
Și că-ți spuneai mereu : hai că se poate!
Acestea-s fapte și lucruri tot firești!

Venit-am să te ajut pentru dreptate,
Și nu mai plec! Cu tine am să rămân,
Nu ma obliga să mă întorc în ape,
Pe limba ta am să stau și-ți spun:

Durerea ta, în mare se coboara,
Să aștepți cuminte și să taci.
Ți-am pus Luna pe o geană
La fiecare pas pe care-l faci.

15 faurar 2012
lui Ionescu Caibulea Dumitra

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011