Posts Tagged ‘luna’

Parcul de sub arini

                       11 februarie 2011 – Sibiu

În parcul de sub arini
Sosit-am să-l revăd – în gând.
Dar Eu pe tine te găsii…
Suferindă, frumoasă, și plângând.
În parcul de sub arini
Durerea tu ți-o plângi.
O clipă a timpului ți-o dăruii,
Dar tu mai tare … fugi.
În parcul de sub arini
Eu timp pentru tine găsii.
Dar tu, privind – mi-ai spus: Hai vii ?
Oricând ți-aș putea greși!
În parcul de sub arini
Lacrima ți-o șterg ușor,
Greșind, acum cu ale mele mâini!
Visez la tine după un norișor.
În parcul de sub arini
Noi le lăsăm mărturisiri:
Iubirea să nu mi-o amâni,
Să-mi dăruiești numai iubiri.
În parcul de sub arini,
Gândim, că vom fi nemuritori
Eu, am să te apăr de străini
Tu, niciodată să nu mori.
În parcul de sub arini,
Iubirea se țese zi și seară,
Ca doi copii candizi, blajini,
Ne sărutăm, iarăși și iară.
…………………………………………………..
În parcul de sub arini
Sentimente pure tind să se înfiripe
Un El și o Ea cum .. doar puțini…
Știu azi ,ce vise întrerupe.
În parcul de sub arini
Iubirii trainice în veșnicie
El și Ea împletesc cununi
Din magice cuvinte pe vecie.
În parcul de sub arini
Soarele așteaptă Luna întruna,
El aprinde acum mii de lumini,
S-a dus să se culce … Luna.
În parcul de sub arini,
El multe nopți a mai așteptat.
În parcul de sub arini,
Ea oare cum de l-a uitat?
În parcul de sub arini
Revine El și astă-seară,
În parcul de sub arini
Suferind, plângând… A cât-a oară?
În parcul de sub arini
Se întorc ca altădată , la Sibiu
Iubiții ce l-au părăsit fără a goni
Să-l mai revadă cu sufletul zglobiu.

Luna, ziua

Când lumina Lunii s-a ivit ziua,
Noi doi jucam șotron și piua
Iar din frumoasa contemplare
Cearcăn de Lună, rază de soare
În plină vară de promisiuni
Am dat crezare în minuni,
În semne și în repere
Ocrotiți de-a astrelor putere.
Am făcut și un legământ
Să nu mă uiți, să nu te uit.
Alba Luna și cavalerul contemplării
Se chem dinăuntrul chemării.
Oricât de departe am fi pe acest pământ
Și chiar de-ar fi să te uit
Cînd lumina Lunii se va ivi iar ziua
Un zâmbet cert, chipul meu va lua

Lui Adriana Georgescu

Luna plină

 

În noaptea cu lună plină
Stau singur în a mea grădină,
Deasupra-mi tot cerul este înstelat
Cu stele mii este încărcat.

În noaptea cu lună plină,
Port singur această vină
Ce aș putea cerului să îi promit
Să mă desfacă de acest iubit?

În noaptea cu lună plină
Merg la apa mării cristalină
Să pot uita dragostea divină,
Imposibila-mi iubire cu o zână.

În noaptea cu lună plină,
Să-mi aleg o altă grădină
Și s-o uit pe a apei zână?
Dă-mi lună a ta lumină.

În noaptea cu lună plină
Iubita mea e o dulce ondină.
Lună, eu pe tine te deleg,
Spune-mi pe cine să aleg.

Lună plină, ce stai în orișice grădină,
Lună cu chip bălai, port o vină.
Sub nebuna mea scăpare,
Lumea întreagă mică-mi pare,

Lună plină, gândul meu e infinit.
Bagi de seamă, oare am cam murit?
Gândul meu de dor suspină
Știi tu Lună, de ce nu mai vrea să vină?

Într-o noapte cu lună plină.
Am avut o iubire-nebună.
Spune-mi lună, mă ajuți?
Pe Ondina mi-o aduci.

În noaptea cu lună plină?
Rotunda lună nu poartă vină
Celor care se îndrăgostesc.
Tot mai des …. și fără înțeles.