Posts Tagged ‘iubirea’

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011

 

Doamna mea

 
Mi-e greu să îți vorbesc despre iubire,
Nu știu cum te va găsi această nobilă simțire,
Mi-e greu să-ți văd obrazul supt,
Mi-e milă, doamna mea și sufletul mi-e rupt.

Nu am vină, sunt un biet pribeag
Ce viața l-a învârtit amar.
Un semn dacă aș primi.
Sufletul meu abia atunci ar putea vorbi.

Nu izbutesc să strâng avere.
Doamna mea, noi vom pleca în alte ere.
Dacă tu ai vrea o clipă asumată
Eu ți-aș putea arăta iubirea clară și adevărată.

Ai face bine să-mi dai o șansă,
Privește-mă ca pe un înger oropsit
Ce din senin cad iar în transă
Și iar mă lași întreaga zi pedepsit.

Mi-e greu să nu te pot vedea
Nu știu cum viața mea va arăta
Mi-e greu să-ți spun că te iubesc,
Mi-e milă, doamna mea și iar în suflet mă prăbușesc.

Sufletul meu,
 

Sufletul meu la tine l-am lăsat
Pentru o clipă, iar tu l-ai curmat
Nu am știut, căci clipa e nefastă,
Iar tu îmi spui că ești o castă.

Oare ce rătăcire te mai așteaptă?
Sufletul meu se chinuie pentru o cauză dreaptă,
Privește-l cum tremură și cum suspină,
De ce-l pedepsești, că el nu are nici o vină?

Ridică-ți geana spre el acum,
Întoarce-te, iubito, căci acesta nu este drum
Pentru tine, zâna mea frumoasă,
Gândește-te, căci mie chiar îmi pasă.

Iubirea ta încă o aștept,
Pe mine m-ai putea face adept.
Iubito, eu nu mai pot trăi
Fără ai tăi ochi căprui.

Nimic nu este întâmplător,
Am fost eu oare un călător?
Dacă eu plec, simplu, ți-ai spune 
Fără suflet și fără nume.

A fost poetă,
 

Vastă este vara iubirii nostre,
Cu drumuri lungi și întortochiate
Mai cenușii și mai albastre
Anume parcă să se lase deochiate.

Iubitule, îndur eu singură pas cu pas
Aceste drumuri în contemplare
Pe care nici lăsându-le nu le mai las.
Îți spun, mă fac și mai răspunzătoare.

Omenirea întreagă să își spună
Da, au avut o vină certă,
Și-au căutat iubirea până la lună,
El muritor,  iar ea a fost poetă.