Posts Tagged ‘iubire’

Iubire
ia tu o frunză de brad
iar eu voi lua una de stejar
vom scrie pe ele concomitent
primul cuvânt rostit:
Prietenie
Vezi,
Eu am o caligrafie frumoasă
din acelea pe care le folosesc cronicarii
când lasă urmaşilor
faptele scrise ale unei iubiri
curate şi neuitate.
Nici scrisul tău nu-i urat
parcă ar fi o dantelărie
un filigram de preţ închipuind
meandrele unei inimi curate.
Să punem acum frunzele
pe care le-am scris
faţă în faţă.
Sunt,nu-i aşa,două oglinzi paralele
În care prietenia
îşi priveşte imaginile virtuale
şi râde
În vreme ce ele se îndreaptă spre infinit.
Cititorule, am mare nevoie de tine, am nevoie de bătaia inimii tale, aşa cum am nevoie să înţelegi că iubirea este totul pe acest pământ…hai să vezi ce-ţi pot acorda aceste poeme sincere. O iubire sinceră, aşa cum eşti…
(Dedic aceste cuvinte  cu o iubire incomensurabilă fiului meu Andrei )
I. Legământ unul după altul

Niciun document legal
nu are să pună preţ
pe iubirea noastră.
Iubirea pentru noi,
este preţioasă,
este nepreţuită,
este totul.
Noul nostru început
e plin doar de iubire,
de speranţă,
de fericire.
Ne iubim pentru ceea ce suntem.
Tu eşti unicul care m-ar putea
ține lângă tine.
Eu îţi vorbesc despre
încredere şi faptul că
nimeni n-are atâta noroc
să fie unul după altul…
Eu nu plec nicăieri
Şi nici tu!
II. Eşti

Nu-mi pasă dacă ceilalţi
știu sau nu…
tu eşti!
Şi vreau să mi te-arăţi
cu o claritate de cristal.
Ai nevoie de mine,
am nevoie de tine.
o să stăm împreună,
ai să-mi vezi sufletul,
ai să fii atras,
fără putinţă de scăpare,
ai să înveţi,
am să învăţ,
ai să zâmbeşti,
am să zâmbesc.
Nu plec nicăieri,
Şi nici tu!
III. Sunt unul după altul

Sunt unul după altul
Drumul care te cheamă,
la fel de mult ca înainte
Nu te grăbi să-mi răspunzi,
nu te nelinişti…
Îţi simt inima strânsă;
oare unde te duci?
ce rău am făcut?
Din când în când…
Oricât de ciudat ar fi părut,
Într-o zi am să înţeleg
și până la urmă tot…
Totul am să înţeleg.
Sunt unul după altul
care iţi spune că,
nu plec nicăieri
și nici Tu!
IV. Altfel unul după altul

Ştiu de ce ne aflăm aici,
și eşti de acord!
Scânteiezi ca o nestemată,
emani puterea unui semn discret,
Când suntem împreună,
toate stavilele sunt
aruncate în aer.
Deodată ne simţim
Râsul tău mă umple de bucurie,
Strălucirea din ochii tăi
îmi arată clar
motivul energiei
Din luminiţa care ,
îţi sclipeşte în ochi
Eşti şi sunt,
altfel unul după altul!
Decât suntem cu alţi oameni.
Nu plec nicăieri,
și nici tu!
V. Acum unul după altul

Acum unul după altul.
Eşti în adevăr
Cum poate sunt
când te laud.
Niciodată un cuvânt
nu poate înlocui o realitate.
Niciodată fraza aceasta
nu e echivalentă
cu fapta reală.
Niciodată fapta nu e echivalentă
cu libertatea adevărată.
Nu plec nicăieri
și nici tu!
VI. Noi  unul  după  altul

Secretul se face simțit
Dincolo de cuvinte
Mă simt obligată să-ți mulțumesc
pentru că ai citit
tot ce am scris.
Simt o mare bucurie
Descoperind că știi
cel mai bine totul …
Cu o bună dispoziție sârguincioasă
după atâtea poeme ,
și tot atâtea triumfuri
acesta este la fel de necesar
ca cele anterioare
Mă bizui pe acest moment;
Noi unul după  altul,
rămânem adesea fară grai …
Nu plec nicăieri
și nici tu!
VII. Aici unul după  altul

Aici unul după altul
Înălțându-ne în gând
Într-un rupestru sărut
să ne îngemănăm
într-un veșmânt
al universului cânt
Și al dorului dor să-l aflăm
Aici unul după altul
cum sunt ,cum ești
cu toate darurile Cerești
Te cuceresc , mă cucerești
Nu plec nicăieri,
nu pleca nici tu!

 

 

Cititorule , eu nu folosesc inteligența ta acum,ci sensibilitatea.
Nu te oblig să citești mai mult, când acest poem respiră a VII-a oară dintr-un anume motiv! Ai grijă cu un lucru, niciodată nu-ți lăsa îndoiala să-ți paralizeze acțiunea. Deci iau decizia pe care trebuie să o iau chiar dacă nu am siguranța că hotărăsc bine ! Te aștept!

 

Iubire mare

Creionul meu acum s-a îndrăgostit
Vai, pe fila-albă nespus o iubește,
Și iată: amândoi au de trăit ,
O dulce iubire ca într-o poveste.
Nu mai pot ține de mult pasul cu ei…
Amar și dulce-i sentimentul acesta ?
Încarcă cu înscrisuri tot mai multe foi
Mă ține trează și în noaptea asta.
Și iată-mă că stau fără de somn …
Tot gândindu-mă să fiu egală lor,
Îl străng ușor pe falnicul creion,
Și scriu despre finitul lor.
Creionului îi arăt supărată radiera …
Se uită țintuindu-mă fără greșeală
Și-mi spune că în altă eră,
Pe filă a dorit-o domnișoară!
Ce dans de sentimente între ei
Iar eu, privindu-i cu sufletul curat,
La pieptul meu strâng file și foi,
Ce dor … iar gândurile m-au furat ,
Ce sete mare nestinsă de absolut,
Iubirea lor din strămoși e cronică
El lemn, ea celuloză, iar eu lut,
Compar și mă simt atât de mică.
E limpede, așadar, că trebuie să știu.
Dăinuiesc și nu se schimbă între ere.
Mă întreb, când nu am să mai fiu,
Nimic nu se naște și nimic nu piere.
De aceea ei sunt încredințați aievea.
Sub cuvânt ca o astfel de materie primă.
Nu poate fi vorba de-o întărire a mea,
Când ei mă lasă pe mine în urmă.

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011