Posts Tagged ‘gând’

Timpul meu e scurt pe acest pământ.
Cum să fac Doamne să iau mai mult?
Ziua nu-mi ajunge, noaptea nu o dorm,
să merg mai mult . Du-mă la un țărm,
cu marea transfer să fac, e limpede …
albastră, cercurile de cuvinte să-mi scufunde.
Stabilopozi transformați în oameni înalți
de soare ajutați, de mare scăldați,
stau de pază zi și noapte fără un ban,
singura lor plată este doar un val…
Vreau și eu acolo marea să ascult,
Nu-i așa Doamne, că nu cer prea mult?
Pavăză să stau, rost să am, an de an,
deceniu , veac, secole cu un plan …
Orașului, centură lată să-i fiu
Marea învolburată să o simt eu știu!
Gând limpede mării să-i trimit
Să nu îndrăznească, țărmul de mine este păzit
Și de-ar fi să treacă peste mine
Mă rog Doamne tot la Tine,
cu gând limpede, marea să nu inunde
orașul meu drag, să nu-l scufunde.
Mă duci Doamne în bătrânul Tomis?
Îți jur că nu este doar un vis,
este a mea dorință, de pază să stau
la sfârșit de viață , asta eu vreau …
Doamne, nu uita, când va fi să adorm,
du-mă te rog la al mării țărm …

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011

Un poem închinat prietenului nostru cel mai fidel, cel care ne stă alături indiferent de consecințe …..

Gândul

Gândul meu este rebel

Îmi vine și pleacă.

Doar eu sunt vinovată de el,

Sper să-mi treacă.

Și în cel mai apropiat viitor

Eternul se va defini.

Unde este o problemă,  el- emendator,

Eu, cu excesivitate, iar îl gonii.

Își face loc idilic și voios

Starea mea, mai mult calmă.

Se strecoară gândul iară pios

Și ce găsesc în a mea palmă?

Lacrimi, lacrimi în ea căzură

Și se strâng în pumn ușor,

Stai spun gândului că-mi fură

Chiar și ultimul meu dor?

Te rog, gândule, mă lasă,

Multe mai am de făcut.

Știu că ție nu îți pasă,

Dar acum îmi pari urât.

Poate altă dată, când ai să revii

Voi fi pregătită, știu, contează.

Acum, lasă-mă, compun poezii.

Gândul încet îmi șoptește –notează:

Așa să fie și să rămâie!

Timpul este timp, mare-mic

Și el fuge cu furie

Iar tu n-ai să rămâi cu nimic.

Gândule, ce-mi spui tu mie,

Timpul este al tuturor,

Pot să-l țin și să-mi rămâie,

Eu sunt doar un amator.

Lumea întreagă îl prețuiește,

Eu nu cheltui timpul tău.

Gândule, tu mă iubește,

În curând am să-ți fiu erou.