Posts Tagged ‘de’

Noi suntem doar coli de hârtie
pe care Domnul-Dumnezeu le scrie,
Căci suntem doar nebuni de nebunie
înţeleaptă decât înţelepciunea din agonie.
Am ales pe cele ale lumii
din toate câte au fost a vremii
pe cele nebăgate în seama inimii
dar cu lăudă înainte Domnlui primii.
Dreptate şi sfinţire şi răscumpărare
în veacul acesta fără de astâmpărare
să luăm cele dăruite nouă cu înflăcărare
ca robi ai tainelor lui Dumnezeu cel mare,
Căci cine te deosebeşte pe tine de mine
când noi râvnim a face numai bine
căci Domnul Dumnezeu în pace ne aparţine
şi fiecăruia ne dă Duh spre dreaptă folosire.
Noi suntem nebuni de nebunie înţeleaptă
căci toată avuţia noastră stă într-o faptă
şi toate le suferim le credem şi toate ne aşteaptă
căci dragostea noastră nu cade niciodată.
De ce sunt cine sunt
Să aştern pe hârtie acest început
căznindu-mă să păstrez măsura ta
te aşez întreaga zi în faţa mea
pentru a vedea cum devin,încetul
cu încetul,un alt om cu totul,
să pot scrie cuvântul tău
să împărtăşesc iubirea mereu!
De ce eu sunt eu
Am simţământul că asist
iar şi iar la înmănuncheata amintire
O imagine desăvârşită a fericirii;
Că oamenii sunt plămădiţi ca perechi;
Să cercetăm împreună,
Să descoperim împreună,
Să păşim împreună,
Umăr la umăr
de a gândi acelaşi lucru în acelaşi timp…
Şi aştern şi iar scriu;
Nu vreau să ştiu ce nu ştiu;
De ce sunt cine sunt?
De ce eu sunt eu?
Încât eu,presupusul autor
primesc mereu nesperatul ajutor!
Ştiind că Tu eşti cu mine
O sfera de beatitudine
mă cuprinde iar de mâna
făcându-mă din ce în ce mai bună
Până mă liniştesc complet
Că al Tău este acest drept.
Cititorule, am mare nevoie de tine, am nevoie de bătaia inimii tale, aşa cum am nevoie să înţelegi că iubirea este totul pe acest pământ…hai să vezi ce-ţi pot acorda aceste poeme sincere. O iubire sinceră, aşa cum eşti…
(Dedic aceste cuvinte  cu o iubire incomensurabilă fiului meu Andrei )
I. Legământ unul după altul

Niciun document legal
nu are să pună preţ
pe iubirea noastră.
Iubirea pentru noi,
este preţioasă,
este nepreţuită,
este totul.
Noul nostru început
e plin doar de iubire,
de speranţă,
de fericire.
Ne iubim pentru ceea ce suntem.
Tu eşti unicul care m-ar putea
ține lângă tine.
Eu îţi vorbesc despre
încredere şi faptul că
nimeni n-are atâta noroc
să fie unul după altul…
Eu nu plec nicăieri
Şi nici tu!
II. Eşti

Nu-mi pasă dacă ceilalţi
știu sau nu…
tu eşti!
Şi vreau să mi te-arăţi
cu o claritate de cristal.
Ai nevoie de mine,
am nevoie de tine.
o să stăm împreună,
ai să-mi vezi sufletul,
ai să fii atras,
fără putinţă de scăpare,
ai să înveţi,
am să învăţ,
ai să zâmbeşti,
am să zâmbesc.
Nu plec nicăieri,
Şi nici tu!
III. Sunt unul după altul

Sunt unul după altul
Drumul care te cheamă,
la fel de mult ca înainte
Nu te grăbi să-mi răspunzi,
nu te nelinişti…
Îţi simt inima strânsă;
oare unde te duci?
ce rău am făcut?
Din când în când…
Oricât de ciudat ar fi părut,
Într-o zi am să înţeleg
și până la urmă tot…
Totul am să înţeleg.
Sunt unul după altul
care iţi spune că,
nu plec nicăieri
și nici Tu!
IV. Altfel unul după altul

Ştiu de ce ne aflăm aici,
și eşti de acord!
Scânteiezi ca o nestemată,
emani puterea unui semn discret,
Când suntem împreună,
toate stavilele sunt
aruncate în aer.
Deodată ne simţim
Râsul tău mă umple de bucurie,
Strălucirea din ochii tăi
îmi arată clar
motivul energiei
Din luminiţa care ,
îţi sclipeşte în ochi
Eşti şi sunt,
altfel unul după altul!
Decât suntem cu alţi oameni.
Nu plec nicăieri,
și nici tu!
V. Acum unul după altul

Acum unul după altul.
Eşti în adevăr
Cum poate sunt
când te laud.
Niciodată un cuvânt
nu poate înlocui o realitate.
Niciodată fraza aceasta
nu e echivalentă
cu fapta reală.
Niciodată fapta nu e echivalentă
cu libertatea adevărată.
Nu plec nicăieri
și nici tu!
VI. Noi  unul  după  altul

Secretul se face simțit
Dincolo de cuvinte
Mă simt obligată să-ți mulțumesc
pentru că ai citit
tot ce am scris.
Simt o mare bucurie
Descoperind că știi
cel mai bine totul …
Cu o bună dispoziție sârguincioasă
după atâtea poeme ,
și tot atâtea triumfuri
acesta este la fel de necesar
ca cele anterioare
Mă bizui pe acest moment;
Noi unul după  altul,
rămânem adesea fară grai …
Nu plec nicăieri
și nici tu!
VII. Aici unul după  altul

Aici unul după altul
Înălțându-ne în gând
Într-un rupestru sărut
să ne îngemănăm
într-un veșmânt
al universului cânt
Și al dorului dor să-l aflăm
Aici unul după altul
cum sunt ,cum ești
cu toate darurile Cerești
Te cuceresc , mă cucerești
Nu plec nicăieri,
nu pleca nici tu!

 

 

Cititorule , eu nu folosesc inteligența ta acum,ci sensibilitatea.
Nu te oblig să citești mai mult, când acest poem respiră a VII-a oară dintr-un anume motiv! Ai grijă cu un lucru, niciodată nu-ți lăsa îndoiala să-ți paralizeze acțiunea. Deci iau decizia pe care trebuie să o iau chiar dacă nu am siguranța că hotărăsc bine ! Te aștept!

 

Mi-e dor de tine,zveltul meu bărbat
De îmbrăţişarea ta şi de tot ce mi-ai dat
De pieptul tău ce tandru mă strângea
De buzele-ţi cărnoase când obrazu-mi atingea
Mi-e dor de tot ce azi se ascunde
În gândul gândului ce mă pătrunde
De genunchii tăi mi-e tare dor
Să-mi strângă corpul înlăuntrul lor
Dă-mi vorba cum făceai mereu
Să sune  mai cald , mult iubitul meu …
Tu ştii că la greu şi la bine
Inima şi gândul sunt lipite de mine
Ca un liant ce mă înfăşoară
Sufletul meu,ca o frunză zboară
Trupul tău se-nalţă până la stele
Strâns de firul gândurilor mele
Tu, ştii că eşti totul pentru mine
Lumina mea şi zările senine
Văzduhul înalt şi apa ce-o sorb
Sufletul meu fără de tine-i orb
Mâna tânjeşte,mintea se-nvăpaie
Ca Pământul fără de ploaie
Corpul meu te cere,gândul meu
În care aud şoptind pe Dumnezeu
,,Eşti fructul din multele mai delicate,,
Eşti izvorul meu cu ape fermecate
Tâşnind în sus spre soare
Aducător de fericire mare
Vino zveltul meu bărbat să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele cu ochii cu visarea tot anul
Mă uit la tine,te asemui cu oceanul
În mândrul scăpătat în miile de raze
Ochii tăi sunt smaralde şi topaze
Cum se strecoară acum o lacrimă
Dintr-un adânc ce iese acum  la lumină
Tu eşti,copilul meu bătrân
Vino să mi-te adorm la sân
Lasă-te întreg să te legăn uşor
Tu nu ştii cât îmi e de dor
De multele frumuseţi tăcute
Eşti Regele meu pe neştiute
Sunt Regina ta care te cântă
Vino încet şi mă-nveşmântă
Cu sufletul,cu carnea ta
Pe care nu o pot uita
Tu eşti bărbatul meu
Stăpânul meu…
Durerea mea şi bucuria mea
Noi suntem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Şi-n lumea toată suntem numai noi
Ca două cărţi legate-n într-o carte
De-a pururi , zi cu zi şi-n fiecare noapte
Să numai ştiu de nimeni de nimic
Vino bărbat falnic
Busuioc mi-s-a arătat în vis
Vino aşadar,deschis
Vino către mine,
Mi-e dor de tine ….
(Dupa Francesco Petrarca…1307-1377)

Inimă de hârtie nevinovată

Ochii mei se apleacă spre această hârtie.
Iartă-mă …

Visez la ce doresc, mă gândesc doar la tine.
Amintirea ta mă-nebunește …
Viața mea va fi pe vecie a ta.
Inima mea este la tine
Inima-mi comandă visul …
Iartă-mă …
Unele cuvinte sunt spuse de ochi.
Ai ceva ce nimeni nu are…
Cele mai frumoase raze de soare.
Iartă-mă …
Nu renunț mai scriu odată …
Sunt o scânteie de foc în ploaie,
Am nevoie de razele tale să strălucesc.
Știi ? Când va fi să ne stingem o vom face împreună,
Știi de ce? Ne-am atins sufletul.
Iartă-mă …
Privirea ta mă urmărește neâncetat.
Dragostea mea pentru tine este vie!
Sufăr pentru această iubire-ciudată.
Fericirea noastră a durat câteva clipe,
De atunci numai chipul tău îl văd,
Amintirea ta mă chinuie …
Sunt pedepsită că iubesc?
Iartă-mă …
Rătăcesc prin vis și acum, citești:
Puținele clipe petrecute lângă mine,
Te vor ține câteva vieți.
Iar în următoarea, poate, voi fi a ta.
Iartă-mă …
Inimă nu am, ai luat-o și ți-am dat-o,
Când ne-am întâlnit, atunci … odată…
Deci , sunt o hârtie nevinovată …
În care s-a așterut povestea noastră toată.
Iartă-mă …
Nu trece nici o clipă să nu mă gândesc în acest fel la tine.

*(Mărturisesc că este o scrisoare care ar merita trimisă pe mare într-o sticlă înfundată , odată și odată)

Nu-i de mirare

Nu-i de mirare,
Iubirea mișcă și munții din loc
Și tot iubirea îmi face și cărare
În mreaja ei de foc.
Nu-i de mirare
Să învăț această artă.
Singurătatea este mare
Iar mintea mea nu-i încă coaptă.
Nu-i de mirare
Singurătatea îmi strigă
Fii tare …
Și fără nici o frică.
Nu-i de mirare,
Am liste lungi de obiecții.
Sentimente de disperare,
Cum și cine să-mi dea lecții.
Nu-i de mirare
Să caut un profesor.
Am semne de întrebare
Să-mi alung gândul visător.
Nu-i de mirare,
Mi se pare o nebunie
Să sufăr dintr-o schimbare
Pentru o iubire atât de târzie.
Nu-i de mirare
Că viața își schimbă cursul
Și într-o bună zi oarecare
Să-mi bată în geam profesorul.

Şoim de vânătoare

Sunt convertit deseori la cauză…
O fiinţă nonumană tot încearcă …
Şi nu ia niciodată pauză!
Stă peste umărul meu și parcă…
Facem corp comun cu adevărul
Mă-ndeamnă, deseori să mă desprind
Și către zări înalte … Să-mi iau zborul
Îmi dă o aripă şi mă prind.
Sunt mândru şi îl port pe umăr
Acest şoim de vânătoare
El mă ajută când eu sufăr
Că timpul nu mă lasă şi mă doare,
La poarta timpului este un lacăt
Noi vânători , abili cum suntem
Spargem tăria lui … Numaidecât
Şi luăm cât vrem şi cât putem
Şi iar ne coborâm pe acest pământ
Şi petrecem în răpiri imaginare
Că cei o oră, două, nouă-Timp sfânt!
Un cod în care încap secunde rare…

                   dedic această poezie lui Bălțatu Cătălin

Poetă 13/14

               Poetă tristă,sechestrată în podul îndoielilor fireşti,
                                  smintită de cuvintele livrești.
               Ţi-e geniul o speranţă moartă sau …
                                  rodul închipuirii din poveşti?
               Îți dai poruncă grea și poți, …
                                  în gândul stării de lirist,
               Să fii iubită de mai toţi, …
                                  deşi ţi-e viaţa un sofism,
               Împrăștiindu-ți soarta-n mod poetic,…
                                   tu ai rămas: poetă fără de câştig
               Și ai ieşit din casting un eretic,…
                                   fidelă doar cuvântului “Dedic”
               Sortând sintagme pe hârtie.
                                  Plângând pe nu știu cine … ce, amar!
               Cu tine însuți timpurie dar…
                                   vrând să-ţi iasă totdeauna temerar
               Zadarnic te-ncăpățânezi să ţeşi …
                                   podoabă din trăiri lumeşti.
               Ideea e îngustă dar o crezi …
                                   şi-n praf când vrei tu poţi să străluceşti.
               Epuizată cazi, apoi în transă, …
                                  te dojenești mereu și te ridici.
               Chiar timpul îţi mai joacă câte o farsă,…
                                   pentru că uiţi să dormi şi să mănânci.
               Desăvârșirea ta, nu îţi va fi puterea,…
                                   se va preface în aburi şi în scrum.
               Lacrimi de foc-nestins va fi durerea –
                                  când vei pleca, DA, vei pleca oricum.

               Dulce dojană primesc din partea mentorului meu Teofil Bradea.

Pe patul de spital

Oh, doamne, ce sfârșit banal!
Doar eu, pe patul de spital
Iar cei ce mă înconjurau,
Din mine adânc mușcau.
Mai știi Doamne ce visam?
Pe-ai mei? Pe ceilalți? Ce nume aveau ?
Căci azi, eu bine sunt …
Cu ei ce-ai făcut?
De ce Doamne nu sunt cu mine acum?
Ai știut Tu oare? Ce Le-ai spus? Cum?
Au apucat un alt drum?
Aveau să mă trimită, oricum!
Cu ce-am greșit?
De ce nu am fost iubit?
Ai să-i îndrepți
Căci eu aștept.
Când vor veni încoace,
Au să mă roage ,
Că nu sunt vinovat,
Am fost doar amenințat,
Și chiar nu meritam
Acest iz de tam,tam …
Am fost oare plictisitor?
Fost-am un biet om cu dor!
Le trimit un gând bun,
Cu lumină de la un nebun.

Premiera s-a jucat în data de 09 prier 2012  la sala Amfiteatru TNB.

 

Distributia :
Desdemona – CARMEN IONESCU
Andone- ARMAND CALOTĂ
Sonai- IONUȚ CIOCEA
Povestitorul- RĂZVAN  POPA
Lumini-Ion Docan
Muzica-Sorin Dumitru
Scenografie- Liliana Caragiu
Producător -Vlad Stănescu
Regizor- RĂZVAN POPA
<<Piesa a fost descoperită de PĂTRU GAVRIL -prin amabilitatea sa a fost posibil ca personajele mele să prindă  grai>>
Cu mulțumiri tuturor ,

 

Personaje:
Nisipescu Desdemona – 40 de ani.
Nisipescu Andone – 44 de ani.
Sonai Virgil – avocat – 34 de ani.
Povestitorul – Voce de sus.

Desdemona poartă dis-de-dimineață rochie lila – din muselină.
Atunci când vine avocatul poartă o rochie din crep de mătase naturală
negru-abanos lăsându-și un umăr la vedere.
La final poartă rochie din shantung, lungă, de culoare turquaz.

Andone este îmbrăcat sport.

Avocatul poartă costum cu sacoul cambrat la doi nasturi, pantaloni fără pense, cămașă cu butoni, cravată uni, servietă din piele naturală și dosarul la vedere.

Povestitorul: Într-o frumoasă zi de prier, casa din satul Cervenia de Teleorman ,a familiei Nisipescu, este aerisită şi scuturată.
Stă parcă să primească musafiri poftiţi.
Fireşte ,că doamna Desdemona , i-a poftit fără să-i dea de ştire celui care,
îi mai este încă soţ.
Spun ,încă, de la început că domnul Nisipescu Andone, a fost la început un soţ ca la… început: bun, devodat, iubitor, ş.a.m.d. , numai că de ceva timp ,a căzut pradă lui Bachus…
Iată, doamna Nisipescu Desdemona,coboară suflându-şi nasul în batistă… O fi plâns , şşşt. .. o să aflam în cele ce urmează, … vedeţi?
I-a cam pălit frumuseţea ,doamnei Desdemona, ce să-i faci, s-or fi , amestecat veacurile între ele, şi revine acum această Desdemonă ,cu o viaţă şi mai bună.
Shakspeare, poartă vină, nici cu gelozia lui Othello nu i- a fost prea grozavă, viaţa.
Auzi… cum isi suflă nasul cu putere …
Probabil, vrea să se facă simţită.
Scoate femeie ,nasul din amănuntul ăsta vestimentar, rol mare ,ti-se pregateste,în cele ce urmează.
Şşşşt… Andone descântă, să-i acordăm atenţie.,

Nisipescu Andone (este beat) “Binecuvântată fie viţa de vie şi
femeia!Singurele daruri ale naturii care produc bucurie deopotrivă şi
săracului şi bogatului.”

Nisipescu Desdemona (scârbită) – Ei? Și ţi-a fost greu?

Nisipescu Andone : Stimată și mult iubită soție, mă pui pe gânduri!
Pe semne mă crezi bolnav și aproape, dacă nu de tot , idiot, apoi , știi și tu 4-6 ore, cu școala de vii, încă de la vlăstar, plus dusul și întorsul de două ori pe zi cine știe unde, prin ploaie și noroi, arșiță și vânt cum se întâmplă nu e lucru tocmai ușor pentru unul ca mine.
Și cu toate astea, înconjurat de tine, vreau să-ți spun și eu ceva. Timpul însă pe când vreau – se întâmplă ceva și nu pot hotărâ – căci știi și tu prea bine, aceasta treabă e de gust, nu de silință.

Nisipescu Desdemona: Ca fiu de popor, ce ești, admit în totul părerea ta, nu mă pot opri de a vărsa lacrimi, văzând nenorocirea ce ne amenință în viitorul casei și copiilor ei!
Cu atât mai mult am simțit, cât de mic copil ești: ai ochi și nu vezi, urechi ai și nu auzi, căci totdeauna ai luat castanele din foc cu mâna mea. Care, la urma urmelor , tot eu sunt vinovată ?
(se îndreaptă către sală)
Vorba aceea:”Femeia trage un vânt, și bărbatul trage rușinea”
De-ar știi oamenii ăștia ce vânt parfumat trag, ar rămâne aici în scaune , câteva veacuri.
Dar nu știu sărmanii și de aceea tac, și mă rabd în scaune.
Eu nu mai stau, și nu mai rabd.
Duc toate sarcinile în spate, și hrănesc pe nemernicul casei, dar ce eu sunt pastorul lui?
Ce nu mai sunt câini de vânătoare?
Și apoi, știți și voi că într-un sat fără câini se plimbă mișeii fără băț. Eu care gust amar … să disprețiuiesc pe cei care lucrează fărădelege 6 ore la o vie ?
Am să-mi iau pâinea de la gură și o arunc la câini.
Cred că-i destul o măciucă la un car de oale!
(se îndreaptă către Andone)
Stimabile soț, chiar acum, în casa unui negustor cinstit din Teleorman, cultivator de vii, există o soție, adică eu, care știi că te supără din când în când , fac în sfârșit, cum mă dă mâna , și nu mă las pe-o ureche , gândindu-mă firește la cei din sat!
Și nu mă abat în treacăt, intru în problemă direct, așa de la micul dejun.
Eu nu mai am plăcere să fac această negustorie, deși știi, că nu-i vre-o pricopseală: tu cultivi, tu consumi. Gândindu-mă la mulțimea boabelor de struguri ce s-au acrit de atâta amar de vreme, aș putea corecta caracterul tău, dar mă tem că nu pot. Am să-ți trag câteva exemplare rare, așa cu vorbe rele, am răbdat și am uitat din ce neam mă trag, am uitat toată știința mea … și am uitat pentru că trebuia să uit.
Am plâns pentru că nu exista alt mod de-a exprima ce simt.
Am plâns pentru că nu credeam într-un deznodământ atât de abrupt.
Plâng și știu că destinul este scris înainte de cuvânt.
Plâng și încerc să spun că viața este grea aici pe pământ. (își duce mâna la ochi)

Nisipescu Andone: Știu că cel mai sigur lucru nimic nu este sigur, Desdemona.
Există totuși, un interes, atât de moral și financiar în viața asta, ce dracu știi și tu :”ți se dă , dar de fapt ți se ia”!
O fi și asta o idee să accepți ideea altuia, dar pentru mine este cam probabilă.
(se întoarce către sală)
Știți și voi, că poți munci, dar nu poți clădi inteligent!
(se întoarce către Desdemona)
Și cu noi cum rămâne, Desdemona, ce ne-a determinat să ne răcim în halul ăsta – Ce? Vinul?
Vinul este static, fato, și când îl torni în tine, parcă , așa, te ia niște călduri, și un curaj, nevoie mare.
Desdemona , crezi că frumusețea trupului tău , îmbrăcămintea ta va da mai multă crezare acestei povești?
Arată-te luptătoare, îndrăzneață, ești femeie pricepută , dreaptă, cinstită , vrednică de răsplată.
Vezi, eu nu te pun în scaunul pierzaniei.

Nisipescu Desdemona: Cele mai simple lucruri sunt chiar în fața noastră. Tu chiar ai rezultate, Andone!
Mari rezultate …
Te-ai născut, te-ai dus la școală, ai pus vie, ca mâine ești la pensie, și apoi te duci de tot Andone, iată lucrarea ta este clară și sigură … nu-i așa?
Nu te lipi neobrăzat demagog, ce tulburi mintea oamenilor pe vremea asta, ce-ți mai place stilul ăsta de oratorie Grecească.
Ai aflat deci … foarte la modă este internetul, tu ai auzit de internet?
Da de unde? Nu ți se potrivește, ai felul tău de viață, pompos și trufaș, plin de trufașă mândrie, și nestatornică ambiție, dai pe gât doar vin și vorbărie.

Nisipescu Andone: Rezultate ai? Îți trebuie o idee în așa fel încât să moștenești tu tot! Vrei drepturi, femeie, lasă că-ți dau eu dreptul la un pahar de vin, așa dis de dimineață.

Nisipescu Desdemona: Acum chiar ești în călduri, Andone, m-ai considerat păpușa ta tot timpul, uite că nu am să-ți fac hatârul de data asta.
Așa ceva nu-mi trece prin gând.

Nisipescu Andone : Nu ştii nimic Desdemona, tot proastă ai
rămas! Lasa că te cinstesc eu ,cu un ţui, dacă vinul îţi displace!

Povestitorul: (cu voce joasă):
Oops…! Avertizez urechile ,dumneavoastra, apelaţi la batistă ! … Ce-i drept, e proastă dar am văzut-o și mai proastă, văzându-te pe tine, dacă are noroc , scapă ea de prostia asta.

Nisipescu Desdemona: (se uită în sus, către vocea Povestitorului)
Mai puțin sugestivă decât comparația aci examinată, argumentez cu filozofie maximă (indică către Andone) – Pe dănţăuşul prost şi testiculele il
încurcă! (se apropie de Andone) Țui-mui-nu voiesc , Andone! Uite că nu mai am nici un gând:cată-ți singur melodia după care să dansezi! Iar din acest dans să te desprinzi și să ajungi la mare preț, că afară a ieșit mândru soare, ți-ai ales un repertoriu, în bună parte tragic, ce poate fi cunoscut din aluzii târzii … chiar aici! (râde demonic) auzi simțuri trezite din vin … (se întoarce către sală – voce vibrantă) De când oameni buni și până când … (se întoarce către Andone) Bine nu te mai faci catârule, ești o imitație în formă de poveste. Sunt mișcată sufletește , în aceste momente, (își duce mâna la frune și o lovește ostentativ) Unde o fi Dl.av. Sonai să te vadă…

Povestitorul: Ce distinsă onoare – de-al numi <> .
A spus domnul avocat Sonai – Cumva?
Dl.avocat a reușit oare să-i trezească simțuri, Desdemonei?
Așa că vă anunț: nu ați văzut și auzit decât o singură parte a războiului … Desdemona, nu are decât un glonț în revolver … Va trage ?

Nisipescu Andone: Mișcată sufletește?
Mulțumesc pentru distinsa onoare ce mi-ai făcut de a mă numi <> (se întoarce către sală) Vă rog dragii mei să nu comentați, eu sunt mândru de această numire neașteptată… (se întoarce către Desdemona – cu mâna pe inimă) Primesc Desdemona, primesc această încredințare cu stimă și recunoștință , și am să o păstrez pînă la final… (se duce către masă ,își ia paharul cu vin și bea – se întoarce către sală) Iubiți confrați inteligenți și activi membrii, mă închin cu sănătate!
Scopul vinului este nobil din toate punctele de vedere, și mai ales din cel al dezvoltării simțului unui catâr atât de național, atât de moleșit și amenințat a se pierde în veacul nostru materialist, egoist și sărăcăcios de fapte mari, și nepieritoare de care s-au bucurat catârii în trecutul lor glorios… Aici în Teleorman!
Am să merg curajos înainte pe această cale și să dea D-zeu să nu ajung măgar studios, știți că măgarul dispare în ceață.
Catârul nu-l poate imita iubiții mei, dintre toate poveștile știute de voi, ați auzit să scrie cineva despre un biet catâr și un măgar studios, se va tipări sigur această poveste și sunt prea măgulit și mândru de cinstea ce mi-a dat-o Desdemona de a mă număra și pe mine între membrii academici cu drepturi depline … dar fie … și cum ziceam ? … da ! Politețea oamenilor bine crescuți nu are margini … (se întoarce către Desdemona) Te iubesc Desdemona cu dragă inimă, și să-ți arăt că am și urechi, parcă am auzit eu bine?
Nu știu , dar am senzația că se apropie ceva, ceva ce ți-ai dorit mereu să aflu … mi-e teamă să nu pierd acest ceva…

Nisipescu Desdemona: (Nedumerită) : Ce?

Nisipescu Andone –Gândul, seamănă cu un fier încins pus pe o rană: Gândul tău, Desdemona – Mă îndeamă să-l salut și să-l îmbrățișez frățește pe avocat.
Hai spune: îți place, îl placi?
Te-a ajutat vreodată? Spune femeie,că-mi sare ţandăra pe tine, da ce, trebuie să te privesc cu lupa să-mi dau seama că ești transformată sufletește? Da , ce? Ocupația mea e ștearsă ?
Ce crezi că, e ușor să tot duci paharul la gură! Nu-i ușor femeie, trebuie să te concentrezi să-ți aduni toate reflexele, să nu te pătezi, să nu risipești licoarea asta Dumnezeiască și nu știi când gura o înghite lacomă ! Vezi !
Este tot o lucrare ce fac eu Desdemona, să revenim la Sonai, el ce lucrează?

Povestitorul:
Azi am bani, azi am onoare …
Azi în lume, femeile se bat,
În cauză și-n tribunal
Sunt ajutate de un avocat.
Sună, sună bine … sună
Că toți joacă pe a legii strună!
Onorați-mă dragi fete
Și voi bravi judecători,
Eu știu ce-i a voastră sete,
Credeți toți în bănișori
Sună, sună bine … sună
Legea rea, ei o fac bună!
Azi am rang de reverie…
Aste lucruri sunt prea mici
Știu femei și bărbați o mie
Fraieriți de cei pitici
Sună, sună bine … sună
Legea rea, ei o fac bună!
Fără nici o-nvățătură
Eu trec astăzi de-nvățat
Cei mai mulți vor această gură
Și când vinul l-am turnat
Vinul, la toți face bine…
Vinul te coboară și pe tine
Sună, sună bine … sună
Povestitorii nu fac lumea mai bună
Astăzi avocatul îl poftesc
Să lumineze și să ne dea…
Știți de ce mă măgulesc?
Căci mi-a burta asta grea
Sună, sună , bine … sună
Că toți joacă pe-a legii strună.

Nisipescu Desdemona:Frumooooos, așa deci? Conlucrăm ,cu acte în regulă – pe toate i le-am pus la dispoziţie şi le-a servit fără cârteală. O să judece mai târziu , aşa a spus… (plânge) Eu i-am dat că nu mai puteam, înţelege-mă şi pe mine, sunt, singură de mult,acum înţelegi? Ți se mai pare ciudată această transformare? Sunt un ciob din paharul tău, asta sunt!

Nisipescu Andone: (ridică paharul) Închin acest pahar ,pentru
legăturile trainice,ale, acestei familii unite. (sughiţă) Pardon,şi pentru,
testiculele lui Sonai ,că tare mai este în judecat !
(plânge)
Și ţi-a priit, Desdemona?

Nisipescu Desdemona: (calmă, indiferentă) Voi afla mai târziu,
ce să spun, aşa este la început, aştepţi, primeşti şi apoi libertate…
Ce metamorfoză ciudată, încerc să mă adun măcar acum, ciob cu ciob.

Povestitorul: Hai că-i bine !… Este discretă, nu-i aşa? Să nu
mori ,Desdemona,sa nu mori ! …

Nisipescu Andone: (se ridică de la masă) Aşa deci,îl aştepţi
aici, la noi în casă? Aici primeşti şi tot aici e libertate. Femeie demon,
chiar nu ai ruşine, şi te credeam, creştina mea! Abia acum ,sunt
confuz! …
Auzi,circumstanțe la ei? !! ….

Povestitorul: Te cred şi eu, ai confunfat sticla de apă cu cea
de vin ,mai devreme!

Nisipescu Desdemona: Ai în faţa ta o creştină, mai creştină,decât îţi închipui tu ,cu toate descântecele tale asupra sticlelor de vin .
Nu am frică şi nici ruşine Andone Nichiperciu.
Ai să vezi cu ochii ăştia de carne chiar aici în casă.
(se precipită – ridicând tonul)
Unde în altă parte ? Aici o să primesc ,de toate şi tot aici o să mă eliberez!

Povestitorul: (intervine scurt)
Aşa, fii tare ,creştino!
Nisipescu Andone: ( consternat)
Frumos, chiar nu ai demnitate ! Îţi lipseşte!
Auzi, aci, cu mine în casă, şi tot aci şi cu Sonai? Ăsta , da , curajul veacului, Încerc să-mi îmbrac gândurile în cuvinte, nu este un lucru extrem de greu, nu trebuie să fiu un geniu să-mi dau seama că se întâmplă ! …

Nisipescu Desdemona( calmă si trufasa) De tine depinde acest curaj, să nu te ascunzi, să nu pleci pe undeva, astăzi,te vreau cu ochii la tine, mai precis, astăzi, va fi ziua adevărului.

Povestitorul: Oare există adevăr? Ce dracu, unde ajung, cu piesa asta?

Nisipescu Andone: (revoltat ,ridică privirea spre vocea
naratorului)
Mai taci dracului ,povestitorule, că te aud şi eu. Auzi ,adevărul pe
faţă, aşa zici, Desdemona.
Cu ochii larg deschişi şi gura închisă, nasul în batista lui Iago, vai capul tău, creştino, adevărul secolului, pe asta nu o ştiam crede-mă.
A murit şi Shakespeare ,de la el te inspiraşi cu batista şi
faci pe vinovata cu mine?
De la citit ţi -se trage! Să nu-mi spui tu mie ,de ochi larg deschişi! Ce-ţi place, şi ,nu-ţi place ,la mine, eu beau ,recunosc, altă vină mai am?
Hai spune! Ce!? Nu mai ai cuvintele la tine?
(îşi îndreaptă privirea spre narator)
Ce povestitorule ,nici tu nu mai intervii? , hai curaj,curaj ..
(e ceva mai calm)
Bine, creştino, vreau să ştiu: cu Sonai bei? Cu mine nu-ţi place!

Nisipescu Desdemona(plânge, îşi suflă nasul în batistă)
La sfârşit bem! La sfârşit ,o să si bem!

Nisipescu Andone: ( revoltat): Ce?
Mătrăgună, ce, o să beţi,că mă scoţi din minţi, femeie?!
Nu m-am simțit niciodată atât de desnădăjduit …Ce beți?

Nisipescu Desdemona. : Sampanie? Ce? Doar şampanie, se bea
când eşti pus ,într-o altă situaţie!

Nisipescu Andone : D-aia scumpă? … Franţuzească?

Nisipescu Desdemona: Bănuiesc ! … La cât de rapid ,este Sonai! …
Cumpăr, una mai ieftină!

Nisipescu Andone: Este rapid, ai?
Şi te mulţumeşte? Păi, este frumos aşa, Desdemona?
Fără să dureze? Ție-ţi plăcea? (plânge)
Chiar aşa? Dacă vrei aşa , trebuie să-mi spui.
Stau ca prostu’ mă tot închin, pe lângă sticla asta să fac un scenariu bine regizat, aşa cu tot tacâmul, înţelegi tu,să pot să te impresionez …Si tu?

Nisipescu Desdemona : Lasă! Lasă!
L-a pregătit domnul Sonai!
Nu te mai ocupa de fericirea mea, tu ai probleme Andone, ţi-ai pus
traista în cui, ai luat, o pauză în scenariul ăsta!
Seriozitatea relației noastre este neașteptată, nu-i mai poți convinge nici pe ei. (indicând către cei din sală)

Povestitorul (bucuros) Aşa-ţi trebuie dacă ai urlat la mine!
Curaj Desdemona! Vă mărturisesc, acum, chiar mi-a scăpat
controlul!
Cum îi mai controlez pe creştinii ăştia?
Nici nu ştiu prea bine ,ce sfârşit vor avea, dacă stau bine să mă gândesc , nu ştiu de la ce a început ,toată această scenă ! Aaa ! da!
Îmi amintesc,de vină este veacul sau leacul?!

Nisipescu Andone: (apelează la un gest necontrolat:îşi deschide pantalonii)
Am eu leacul tău Desdemona! Chiar aici în traistă!
Aşa ca data trecută când am arătat tuturor, acolo în sat,
(îşi dă pantalonii jos) şi toţi au încremenit…
Ca şi acum dealtfel, eu am … sunt dotat… este drept, îmi este ruşine
(îşi ridică pantalonii)
Dar tocmai cu Sonai ,te găsişi şi tu? !
Un altul nu-ţi găseai, creştino?
Chiar nu reușești să ți-l scoți din minte? Te gândești tot timpul la el?
Mintea -ți zobară invariabil tot la el?
Spune-mi că este ceva constructiv, să știu la ce să mă aștept!
Femeie, pari cuprinsă de o boală fără leac, care îți umbrește existența, ești învăluită într-o stare de apatie, de stupoare, o stare dominată de prezența lui Sonai!
Scutură-te femeie că nu-i magician!

Povestitorul: Sunt siderat! … Voi , nu?
Asta chiar nu-mi amintesc să fi scris !
Acum cred ,că s-au amestecat, leacurile, veacurile!
Această fază,trebuia să o vadă şi Maestrul!

Nisipescu Desdemona: (stă cu mâinile la ochi)
Uite că aşchia nu sare departe niciodată , trebuia să-mi dau seama, când mi sa propus ,să joc lângă tine, că ai să-mi faci una ca asta! E drept.. şi limba mea este ascuţită.
Mai bine ,că s-a întâmplat aici, şi nu în sat!
Iar o faceai mare si lata ! …

Nisipescu Andone: Lasă , îţi ştiu şi limba, am auzit, cît de
multe ai vorbit , despre mine, în sat, vezi tu, creştino, satul e mic. La oraş
ai trăncănit?
Că aşa vă vine ,vouă, celor de varsta a doua , să trăncăniţi ,vrute şi nevrute din casă.
Știu și eu că bârfa este o artă și se folosește până la moarte, dar voi, voi, voi împingeți lucrurile în neprevăzut, vă răvășiți viața, vă surprindeți cu tot felul de nimicuri, și vă creați singure palpitații nu-i așa?
N-are nici un rost să te superi pe mine, eu doar te informez, te avertizez, să nu te mai duci cu vorba!

Nisipescu Desdemona
: Ei, aş… ziua bei, noaptea dormi, acum
vorbeşti ce nu ştii.
Şi cu mine cum rămâne?

Nisipescu Andone: Ajutată de domnul Sonai,cum să fie …şi câteva
clefetitoare de ţărănci de pe aici!
Și, care este cauza suferinței Desdemona?!
O minte îmbâcsită de bârfă, sau o inimă frântă?!
- Inima, cred !
- Ei află, e mai ușor să repari inima decât mintea!
Și va trebui să întreb iar, chipul tău palid, ce te-a determinat să faci asta?!
Îmi sfâșii sufletul când te văd așa.
Trebuie să-ți spun, Desdemona, că toată lumea a înnebunit de-a binelea! Și vreau să recunosc că au luat-o razna cu toții, în stilul lor caracteristic.
Hai să-i anunțăm că ești teafără, înainte ca clefetitoarele și preotul să spună rugăciuni pentru noi!
Desdemona, nu spune nimic, ascultă-mă: nu îngroșăm rândurile, fato! Gândește-te mai bine, câți stau la rând s-o facă!
Să ne-aruncăm în plasa lor, așa gratis?! Ce demers mai e și ăsta?!

Nisipescu Desdemona: Sigur, am câştig de cauză, în acest
demers, ai să vezi, Andone!

Nisipescu Andone : Da, bine femeie, nu mă mai acuza!
Vino în dormitor, să văd şi eu ce mai poţi acum la 40 de ani!
Parcă eu ,nu pot ,băga demers! Cu protecție, Desdemona !
Și încă ceva, așa ca garnitură la tot ce bagatelizează satul ăsta, le dau eu , cît nu pot să înghită, și, pentru o clipă, cred că o să se înnece!

Povestitorul: Doamne! Ce-am scris şi ce-a ieşit!

Nisipescu Desdemona.: Să nu-mi spui ,că ţi-ai dat seama ! Şi tu ai băgat …?

Nisipescu Andone: O, să bag! De aici poți trage concluzia că sunt îndrăgostit de tine!

Nisipescu Desdemona : Lasă! Că sunt eu, mai vrednică ,Andone!
Aşa a fost femeia , veşnic nemulţumită! Cu nasul în batistă, mai mult
tristă!
Bag eu, Andone! Ai să vezi!

Nisipescu Andone: Uraa! O să mă eliberez!
O să mă eliberez de piatra asta de pe suflet, în curând!
Nici nu credeam că o să prindă rădăcini vreodată, Desdemona!
Trebuie să știu, îți place tipul?
Nu m-aș fi apropiat de subiect dacă nu mi-ai fi spus!
Doar știi, asta foarte bine!
Sunt convins că nu s-a întâmplat nimic.
Absolut nimic! N-ai cedat deloc!
Nu cred că e cazul să întreb dacă ai încălcat jurământul de soție!
Îl avem de respectat o viață!
(cade în genunchi) ,
Desdemona, te-ai culcat cu el?!
Îți curăță portocalele mai bine decât mine?!
Întide mai bine untul pe felia de pâine dimineața?
Face cafeaua mai dulce?!
Te leagănă mai bine decât mine?
Ajută-mă Desdemona să repar ce s-a stricat!
Recunoaște Desdemona acest erou din fața ta! …

Nisipescu Desdemona.: Nu-ţi mai găseşti locul ,omule!
Chiar eşti nerăbdător să aflii ?!
Vinul este de vină, sigur, el poartă toată vina!
“Aşa am şi declarat…vinul, de la el,ni se trage! ”

Nisipescu Andone: (se îndreaptă către masă cu sticla de vin în
mână)
” Binecuvântată fie viţa de vie şi femeia, singurea”!
Ce mesaj,
”Nu m-am culcat cu el” !
Asta citesc în această sticlă (pune sticla pe masă).
Ce căcăreze de porumbel mi-au ieșit din gură, ce senzație ciudată!
Chiar, nu știu în ce perioadă a vieții este soarta mea acum!
Mai bine o inimă frântă decât o minte bolnavă, nu mă rușinez de cele ce i-am reproșat, știu că inima se repară mai repede, cu o minte bolnavă nici dracul nu te mai alege!
(duce sticla la gură),

Sonerie stridentă (ţrr.ţrr ţrr)
Desdemona către ușă

Povestitorul: Iago! A sosit Iago! Ce face ,Maestrul la
inviat si pe el?!
(avocatul Sonai Virgil, intră ,are in mana un dosar)

Sonai Virgil :
Bună să-ţi fie inima, Desdemona! … Ce bine că este prezent şi Andone!
Sper că nu te-ai răzgândit!
Vă ştiu eu pe voi ,femeile!
Citesc pe faţa ta, că-ţi este teamă când o să afle Andone ce vrei să faci.

Nisipescu Desdemona : Nu am nici o reţinere, crede-mă dle
Sonai! Nu mai pot! Acum, te rog , să afle şi să se termine mai repede!

Nisipescu Andone: (lasă sticla jos)
Aşa te vreau, Desdemona,fără reţineri!
Ştii tu vorba aceea:” Să te încrezi numai în ceea ce văd ochii tăi” !
Decât să aflu de la alţii , mai bine văd, cu ochii mei!
Și-i avertizez acum pe aceşti creştini, prezenţi
” Că nu poţi judeca un alt om în mod obiectiv, deoarece nu poţi intra în sufletul lui ! Aceasta este numai lucrarea lui Dumnezeu! ”
Abia acum ,circumstante…… , cum or,fi ele? !
Avocatul stie ! …

Avocatul Sonai Virgil: (Şocat)
Stai să-ţi explic eu ,Andone, această simţire, tu cu sticla de vin ai tot stat, Desdemona, s-a săturat, şi la mine a apelat.
E un caz uşor şi banal ,Andone.
Ce mai tura –vura…hai sa vedem ce spune gura ! …

Nisipescu Desdemona: Ştii Andone, eu te-am iubit cu un amor
nebun şi copilăresc! Acum e altceva, vinul ăsta te-a zăpăcit, băiatule!
Lui îi datorăm toate performanțele noastre.
Cînd mi-ai propus să vindem la București, te-am aprobat.
Știind că ne vom apropia de natură mai mult.
Viile și satul te-au îngropat de tot.
Tu ce culegi, consumi. Ai ajuns o burtă largă, Andone! Asta ești!

Nisipescu Andone: Da ! (se miră)
N-ai băut, Desdemona! Nu ştiu, cum îţi vine aşa uşor? !
Uite, eu m-am trezit, vino cu mine ,în dormitor!
Chiar nu avem nevoie, de ,domnul Sonai!
Cum să-ţi trezească simţiri un silfid?
Chiar nu sunt mânios! Uite cum stă hainele pe el, ca pe gard!
Nu mai vreau să dau amănunte , ar însemna să-l jignesc, și nu aș mai fi aproape de adevăr .
Eu sunt un intelectual,fată!
Dintre toți cei din satul ăsta , cu vii … mai mult morți!
Dacă l-ar fi școlit Maestrul Cerveni, i-aș face acum un parastas, dar se poate observa că nu!
Bine, fie, dacă Domnul Sonai renunță, dă dovadă de inteligență, și asta îl mai spală un pic în ochii noștrii acum.
(Se întoarce către avocat)
Vezi?, Desdemona nu este mamă, deci nu te poate adopta, Desdemona poate deveni mamă, dacă urcă în yatakul meu. (voce moale) Înțelegi, omule? , Ce , ești turc? Și dacă natura ne va ajuta, tot nu te vom adopta, auzi zorzoană ce ești?

Nisipescu Desdemona: (către Andone – ducându-ți mâna la ochi, și la gură) Prefer să rămân oarbă de imaginea asta, și mută de tăcere, astăzi, multe femei trebuie să se simtă femei.
Auzi Andone , chiar îți însușești descrierea … prostule.

Nisipescu Andone: (către Desdemona – nevinovat) Recunosc că merit cu prisosință apelativul adresat de tine.

Nisipescu Desdemona: Sănătate maximă ți-am dat încă de la început, deși știu că mai pot spune asta de o mie de ori … prostule! (iese din scenă – schimbă ținuta- rochie neagră)

Nisipescu Andone: (către Avocat- cu voce moale) Vezi avocate: vezi e maxim ce spune Desdemona, “Prost să fii, noroc să ai”
Sonai amice, nu trebuie să mă știi ca să mă cunoști!
Îți spun doar atât: trebuie să mă cunoști ca să mă știi.
Și acum dacă vrei, hai să stăm strâmb, și să judecăm drept.
Mai ai să-mi spui ceva?

Avocatul Sonai Virgil: (față în față cu Andone) Da!

Nisipescu Andone: Dragule, tu știi asta? Casa din care pleacă femeia, capătă aerul unui amfiteatru plin de oameni, și cu asta ți-am spus tot, mai tot. Strânge-i mâna repede , că noi nu te înfiem omule. Auzi, ăsta nu e teatru, e viața însăși …

Nisipescu Desdemona:
(poartă rochie neagră cu un umăr gol – către ei)
Uite că nu-i așa! Nu sprijin munca celui care amestecă propria lui fantezie , cu extrase din munca mea … Bărbați , știu că este ușor să contestați, dar este greu să dovediți, scriitorii ar trebui citiți, și mai putin văzuți și ascultați.
Eu am scris avocate, Sonai Virgil, deci, bag de seamă că nu mă vezi în momentele astea. Îți spun așa ca avocat ce te-am ales să mă reprezinți, dacă îți înghițiși limba, am eu. Și cu norocul tău cum rămâne?
Iată definiția norocului, oameni buni: “Norocul apare atunci când oportunitatea și pregătirea se întâlnesc”.
Dar bag de seamă că dumneavoastră nu aveți nici timp și nici dorința de a face ceva. Am să mă reprezint singură la bară … (cu voce maximă) că pot.

Nisipescu Andone:(către Desdemona-o atinge pe umărul gol)
Desdemona, te rog să gândești mai puțin și să prezinți mai mult.
(către avocat) Deci, dragule, te rog să gândești mai mult și să pleci mai repede.

Avocatul Sonai Virgil:
Va să zică , chiar nu mai ai nevoie de mine ,Desdemona, e frumos aşa?! Lucrează omul zi şi noapte ,pentru tine, şi acum te întorci?!
Nu ştiu, Desdemona, mie îmi plăteşti toate astea!
Timpul meu,costă bani (îi întinde dosarul), revin când te răzgândeşti!

Nisipescu Desdemona: (agitată) :
Stai ,stai ,avocate, ca nu e aşa, eu chiar vreau despărțirea, cât mai repede, şi apoi, şampania făgăduită . Eu mă desprind… D I V O R Ţ E Z!
Acum înțelegi această femeie mai clar?!,
Această femeie este mai mult moartă decât vie.
Când se plimbă prin ruralul ăstă pitoresc, suspinând după viața de urban, când își putea cheltui ușor un ban, aici nu anume… socializare, biblioteci, teatre,cafenele … nu este viață A V O C A T E!
Doar un bărbat , mai nebărbat decât a fost vreodată, cale de întors nu am!

Povestitorul ( intervine) :Ce credeți, poate, trece cu
vederea, Andone?
O aventură acestei femei, cu nebunii copilăreşti?! …

Nisipescu Andone: …
(catre,narator)
Pe mine mă intrebi?
Astazi le mai treci,ce să spun: alte vremuri! …
( catre avocat)
Făceţi-o chiar aici, voi doi, nu am nimic împotrivă!! …

Avocoatul Sonai Virgil: Chiar nu ai? Atunci? …

Nisipescu Andone:
Atunci ce omule? !
Decât să-mi divorţeze nevasta, mai bine iubiţi-vă aici în casă , lângă mine!
Pe faţă, ce mai! …

Avocatul Sonai Virgil.: Uite pixul, semnează te rog actele! …

Nisipescu Andone:
De ce cu pixul?
Mama voastră, de avocaţi,nedotaţi ! Ce pix mă?
Ce semnătură nepregătitule? Ce eu nu am pix?
(încearcă să-şi desfacă iar cureaua pantalonului)

Avocatul Sonai Virgil:
Andone, ce ţi se întâmplă omule? Esti posedat? !
Îţi eram simpatic altădată! Acum de ce-mi vorbeşti aşa!
Desdemona, chiar are dreptate, ai nevoie şi de un pshihiatru!
Doar aşa, se va termina mai repede!

Nisipescu Desdemona: (către avocat):
Am, dle. Sonai , și tu ştii , foarte bine ! Și vezi acum ,câtă dreptate am!
Hai, te rog ajută-mă, dă-i hârtia aia,odata.
Cu pix, fără pix, cu perdea, fără perdea, să se lămurească omul
ăsta… să mă eliberez şi eu din strâmtoarea asta … că nu mai îndur!!!

Nisipescu Andone: (revoltat)
Şi trebuia să apelezi la el!
Chiar aşa, e frumos, Desdemona, fără pix, cu perdea, cu lumina aprinsă! Dacă-l caut , nu are nici mașină, cum să-ți umple el calea !
Pe aici nici taxiuri nu trec, cu ce-o să vă duceți?
Nu-mi vine să cred, m-ai distrus!
Picioarele tale, îmi par fragile , ca de sticlă, iar capul tău mai strălucitor, nu-mi răni retina, Desdemona, nu-mi topi orizontul în deșert!
Crede-mă , nu pot să îndur asta, chiar nu pot!!!

Avocatul Sonai Virgil: Andone , dacă-ţi este mai uşor a semna,
stinge lumina, trage perdeaua, şi hai omule, mai repede, semnează odată actele astea de divorţ!!!!,,

Nisipescu Andone: (revoltat): D I V O R Ț !!!!
Fii serios, avocatule, eu sunt însurat pe viață, tu de ce-mi vorbești de divorț? Uită și iartă politicile de mai devreme, divorțăm de tine !
Nici nu mă gândeam după abstinenţa asta, să încep cu tine sau cu un altul!
Mă înţelegi tu, eu, am nevastă , şi nu o las aşa uşor!
Înțelegi tu,că mai ești și avocat.
Și mă repet, acum să mă înțelegi pentru totdeauna!
Secretul pe care l-a tăinuit ascuns Desdemona în suflet, este doar amar de vreme !
Acum că a fost dezvăluit, consider ca și rezolvat acest caz! Te-a uitat!!!
Și dacă nu-ți dau pace gândurile, omule, vei avea parte de coșmarul vieții tale!
Auzi, să înnainteze pas cu pas, i se pare dintro-dată cel mai greu!
Auzi, că s-ar putea împiedica lângă umărul tău!

Povestitorul: Parcă,avocații aveau mai mult tupeu…ce se întâmplă?!

Nisipescu Desdemona: (către povestitor)
Mai taci,odată,și nu te mai băga,eu tot bag divorț!
Ce știi tu ,despre viața mea? !!

Avocatul Sonai Virgil: (se trage de par )
Cu cine,tot vorbiți,creștinii lui Dumnezeu!
Doar nu sunteți bântuiți? Desdemona,ai început și tu, să bei?!!,

Nisipescu Desdemona: (este in genunchi)
Hai,Andone,băiete mai ia o gură de vin ! Si ai să înțelegi că eu vreau ,să mă eliberez,acum!
Hai,te rog,semnează,cu al tău,cu al lui,ia unul din sală,dar semnează,omule ! Și nu uita Andone, înainte de a exista femeia, a existat universul, astăzi universul este Desdemona, care se agață de creanga unui copac pentru a străbate drumul prăpăstios, îl voi găsi Andone!
E îngrozitor, de neconceput, să se întâmple așa!
Să apuc pe drumul arătat cu degetul grosolan al mâinii tale stângi!
Termină cu analogia și mai scutește-mă de psihanaliza asta!
Nu , n-am de gând să apuc pe cărarea indicată de tine!

Avocatul Sonai Virgil: Dragii mei,oricâți ați fi în aceasta
casă,la toți vă spun:să mai discutați,să vă puneți gândurile în ordine,dar,fără
sticla aia de vin.
Eu,plec,și revin dacă mă chemati, cu totii !
Andone , te rog să nu judeci înainte să cercetezi … spunea un profesor al meu:”Entuziasmul este mai important decât inteligența, amice!”
( iese din scenă alegând mâncand nori)
(iese din scenă Desdemona – se schimbă în rochia turqoaise)

Nisipescu Andone: (singur pe scenă) Vedeți, vedeți, au fugit …
Ce-a spus?
Când l-om chema cu toții?
Toți oamenii au sădită în firea lor dorința de a cunosște. Dovada acestui lucru stă în plăcerea pe care le-o procură activitatea simțurilor …
De unde rezultă simțirea? Este prima treaptă elementară a cunoașterii…
Eu am sete de cunoaștere, ca pură curiozitate, eu am și senzatii, pe când alții nu!
De aceea sunt mai isteț și mai destoinic, și mai am și darul de a-mi mai aduce aminte…
- Desdemona, unde ești fato ? Întoarce-te! Avea dreptate avocatul, Experiența a dat naștere artei, pe când lipsa de experiență ne lasă la voia întâmplării.
Fato, întoarce-te, (se întoarce către sală) hai oameni buni să ajungem la o părere generală despre cazul acesta.
Eu să sufăr de o boală rară? Nuuuu…. Sunt sănătos tun, numai că mi-am găsit anume leac, vinul – îmi dă curaj practic băutul așadar se pare că experiența nu se deosebește deloc de știință. Ba chiar observ că cei ce se bazează pe experiență își ajung mai degrabă scopul decât aceea care posedând știința sunt lipsiți de experiență.
Pricina stă în aceea că experiența se ocupă de cazul izolat, pe când știința constă în cunoașterea generalului, iar activitatea practică și rezultatul ei au loc întotdeauna în domeniul individului. Aici (se indică pe el) mai bine venea un medic oameni buni, nu-i așa? Nașul nostru, Desdemona – căci medicul nu tratează pe om în general, sau doar în calitatea lui de om, ci tratează și pe alți indivizi care beau (apelează la ticul bețivilor) … și îl mai tratează și pe Burescu, vecinul meu, și pe Macarie din colț – facem și noi un gest frumos, măi fato, tratăm oamenii ăștia care duc paharul la gură sistematic, dar și alții , și ne reveneam la predicat, adică de a fi oameni …
(își duce mâna la inimă) – IAR OM – ați înțeles?
Nu-i așa că cei care posedă teoria fără experiență cunoscând generalul fără a cunoaște particularul subsumat lui va fi expus să greșească adesea în tratamentul său căci obiect al practicii sale este mai degrabă cazul particular.
Oameni buni! Știința e în funcție de cunoaștere (sparge sticla)
Dacă eu nu cunosc cauza, mă las de băut iar cel de pe urmă – nu a văzut asta, deci să nu mai calce pe aici- (o strigă pe Desdemona)
Desdemona!, Desdemona! – Eu nu mai beau! Nici apă fato, dacă mai îmi dai un pahar de apă vom îmbătrâni frumos (își bagă mâinile în buzunar, și se plimbă în cerc pe scenă)…

Povestitorul: (sunete de vioară)
Sună, sună bine … sună
Hai că ai spus și tu una bună
Ce-o să spună Desdemona
Să rețină toată lumea
Nu contează că ești avocat
Medic, profesor sau prelat
Trebuie să fi doar om
Să renaști precum un pom
Sună, sună bine … sună
Să asculți violina bună
Lumea asta nu este nebună
Sună, sună bine .. sună
Noi ce aruncăm ei strâng
Azi s-a spus un mare tâng

Oameni buni, acest filozof, Andone Nisipescu ne-a arătat știința pe care o căutăm cu toții – cauze, principii.
Poate că dacă am trece în revistă opiniile pe care ni le facem despre filozof am ajunge mai degrabă la răspunsul căutat. În primul rând părerea pe care ne-o facem despre un astfel de om e că el pe cât cu putință știe toate fără însă a poseda și știința fiecărui caz particular: apoi, el, e în stare să afle și probleme mai grele, care nu-s ușoare pentru priceperea omului de rând, adică, senzația nu intră în caracteristicile filozofiei – este comună tuturor.
Apoi, știința care e cultivată pentru ca însăși de dragul cunoașterii e socotită ca fiind la un nivel mai înalt decât aceea care e studiată în vederea foloaselor ce decurg din ea după cum tot astfel e socotită ca fiind valoare mai mare aceea care joacă un rol conducător decât aceea care e în slujba alteia, deci filozoful trebuie să comande el , nu să i se comande de către altul, și nu se cade ca să i se dea lui directive ca el să le dea acelora care-s mai puțin învățați decât el.
Dragii mei, cam acestea și cam atâtea sunt părerile despre vorbărie și despre filozof. Cât privește însusirea de a ști totul, aceasta revine în chip necesar aceluia care în primul rând are conștiința universalului, căci el prin aceasta cunoaște oarecum tot ce este subsumat universului. Aici de față este o femeie care are și ea ultimul cuvânt – Desdemona – firește – și te lovește -

Nisipescu Desdemona: (coboară scările,în batistă ascunde ceva)
Dragii mei, apropiați-vă, apropiați-vă, apropiați-vă – căci oamenii de azi și cei din primele timpuri – când au început să filozofeze , au fost mânați de mirare mai întâi față de problemele mai la îndemână, apoi, progresând încetul cu încetul față de problemele mai mari, cum sunt de pildă fazele lunii, cursul soarelui și al aștrilor și nașterea universului. Acela care se îndoiește și se miră recunoaște prin chiar aceasta că nu știe.
De aceea și iubitorul de mituri e oarecum un filozof căci mitul a fost născocit pe baza unor întâmplări minunate pentru explicarea lor… anume bârfa. Așa că dacă oamenii s-au îndeletnicit cu filozofia spre a evita neștiința, e limpede că au năzuit spre cunoaștere pentru a dobândi o pricepere a lucrurilor și nu în vederea unui folos oarecare.
Asta se dovedește și prin următorul fapt: numai după ce oamenii au avut la îndemână toate aceste descoperiri ce slujeau la satisfacerea nevoilor, a comodității și a plăcerilor lor, au început să umble după acest fel de speculație mai înaltă. Astfel e limpede că ei nu o cultivă în vederea vre-unui folos. Chiar Andone a născocit această filozofie? Ajutat de alții? Nu mă interesează într-adevăr firea omului. E împletită în multe chipuri cu robia.
Astăzi nouă nu ne mai place unul de altul, Andone, ai depășit măsura omenească, ai fost ajutat, deci ești amoral.
Viața nu mă așteaptă, m-am trezit încă de dimineață, și m-am scuturat.
(Desdemona este la marginea scenei- Andone încă face rondul de seară)
Nu există nici în fața lui Dumnezeu iertare, și împăcare fără căință și mărturisire!
Uitați că Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, de aceea se osândește doar cel ce alege asta!
(amândoi cad în genunchi)

Povestitorul: Să încercăm să ne imaginăm ce există în sufletul acestei femei ? Și cât ne costă?
Suferința este reală, suferința stârnește în suflet mânie!
Acum soarele arde cu mai multă putere peste Teleorman, și lumea o să afle tot ce a fost real !
Eventual și mai real, unii vor cerceta adânc, alții vor plânge calea ei!
Dar niciunul nu aveți răspuns …
(voce maximă)
DACĂ TOT TE LUPȚI PENTRU UN BĂRBAT – ATUNCI MĂCAR SĂ FIE !
…………………………..SFÂRȘIT………………………………..