Posts Tagged ‘cu’

Când braţele tale mă strâng
mă simt atât de laolaltă,
Lacrimi îmi dau şi plâng
mă simt atât de adunată,toată.
Cine eşti?
Tu chiar mă întregeşti
Cine sunt?
Eu chiar reuşesc mai mult
Să fiu atât de una când iubeşti
Să fii doar unul când sunt.
Aici totul îmi pare ca o minune
Contemplare profundă pătrunsă în minte
Până în străfundurile fiinţei,minune
acestor simţuri inima ştie şi simte
jertfirea preumblandu-se pe noi
din sfânta bucurie a regăsirii
stand la un loc două umbre moi
în unicul întreg al unirii.
Una,astăzi într-o odaie imensă
În care un copil primeşte
În stânga o dreapta recompensă
tot ceea ce azi doar el iubeşte.
Strângând în faţă şi-n spate
strângându-şi mâinile cu ce apucă
lacom de atâta iubire aparte
spirit şi umbră în el să aducă.
Una cu el să-l urmeze
cu deplină cuviinţă iubit
doar ea să-l înfăţişeze
preaplin şi preaiubit.

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011

Sunt una cu ființa ta

Aud pescărușii prin urechea ta,
Simt briza mării, odată cu tine.
Nisipul, mă arde prin talpa ta.
Soarele, mă mângâie și pe mine.

Doar gândul e cel ce ne ține
Atât de-aproape la sute de kilometri!
Deși marea, nu are valuri puține,
Te simt, suavă ființă cum intri!

Gândindu-ți de bine, este un dar
Pentru acest trup și suflet-perechea
Eu, îți sunt un lăuntric avatar.
Aevea, sunt una cu ființa ta.

Nimeni nu știe

Cine sunt eu?
Privesc cu sinceritate în mine.
Cine sunt eu?
Privesc cu sinceritate în mine.
Cine sunt eu ?
Aud o voce ce vine …
Nu vezi, ce dovezi mai aștepți?
Știi singur acest fapt.
Cine te crezi că ești?
O mască, un veșmânt și vrei un răspuns!
Cine sunt?
Tu ești corpul ce doar își caută rostul!
Privește în sine, în interior,
Nimeni nu știe că tu ești superior!

 

Roua și Mugur.

(roua)
Ne privim cu emoție dincolo de fire,
Dărunindu-ne nebunește în privire
Ești frumos și abstract, ești în viața mea,
Am vrut doar o iubire, tu mi-ai dat limita.

(mugur)
Atâta suferință în jurul nostru ziua,
Iar noaptea limita se sparge și mă dor…
Chiar mâinile din care îți dau acum un sceptru, Roua,
Aș vrea măcar în vis realitatea să-o ignor.

(roua)
Sunt la răscruce de ispititoare drumuri,
Nu știu, prin ce miracol se uită suferința
Tainele adevărate se spun în ceruri, Mugur
Nu-mi este teamă, când în față-mi stă chiar Providența.

(mugur)
Voi crede că adevărul e mereu solemn,
Tu harpă ce îmi cânți în fiecare bob de rouă
Suavă ești, și taci la raza primului îndemn,
Îți las un zâmbet dacă … și acolo plouă.