Posts Tagged ‘ce’

De ce sunt cine sunt
Să aştern pe hârtie acest început
căznindu-mă să păstrez măsura ta
te aşez întreaga zi în faţa mea
pentru a vedea cum devin,încetul
cu încetul,un alt om cu totul,
să pot scrie cuvântul tău
să împărtăşesc iubirea mereu!
De ce eu sunt eu
Am simţământul că asist
iar şi iar la înmănuncheata amintire
O imagine desăvârşită a fericirii;
Că oamenii sunt plămădiţi ca perechi;
Să cercetăm împreună,
Să descoperim împreună,
Să păşim împreună,
Umăr la umăr
de a gândi acelaşi lucru în acelaşi timp…
Şi aştern şi iar scriu;
Nu vreau să ştiu ce nu ştiu;
De ce sunt cine sunt?
De ce eu sunt eu?
Încât eu,presupusul autor
primesc mereu nesperatul ajutor!
Ştiind că Tu eşti cu mine
O sfera de beatitudine
mă cuprinde iar de mâna
făcându-mă din ce în ce mai bună
Până mă liniştesc complet
Că al Tău este acest drept.
POEME

I. Spiritului pătruns

Am scris dar nu ţi-am scris ţie
ci-am scris spiritului tău nestins
căci spiritul tău şi cel ce îl iubesc sunt una
şi este nevoie să-i mai scriu câte-un cuvânt
iar tot ce e scris despre el  la tine va  ajunge
Iar de răspuns?
Răspunsul tău este răspunsul lui !
Ce-l am la căpătâi este un cuvânt
Ce-i spun spiritului tău nestins
Aici îl las pătruns în scris
În inimă cuprins de nestins
Hai spune : ce-i mai frumos decât strălucirea
unui adevăr ca răspuns ?
Vei afla …

Mă iubeşti ?

Mă iubeşti ?,
Sau… mă iubesc pe mine ?,
O dorinţă a celui ce doreşte,
M-ai luat lângă tine până ce,
Am crezut că EU sunt TU!
Şi în regăsirea ta m-am pierdut,
Până ce m-ai risipit în tine,
O dorinţă a vieţii mele,
Şi iubire până…
Dar, tu pierdut în mine ca singurul tovăraş,
Atât în bucurie, cât şi-n lacrimi,
Eu, tu, ca într-o oglindă
Mă bucuri de dorinţe,
Ai cuprins toată fiinţa mea,
Şi de ar fi să-mi doresc ceva,
În tine am tot ce mi-aş putea dori.
Iată, sunt captivă

Iată, eşti secretul şi prietenul meu,
Iată, eşti TOTUL şi sensul meu,
Te chem, ba nu, tu mă chemi la tine,
Sunt eu cea care te strigă sau tu mă strigi ?
Iată, dorinţa mea şi-n cununarea dorinţelor tale,
O, tot al totului meu,
Eşti auzul şi privirea mea,
O, tu, de sunt eu şi tu din tot, ce există ?
Sunt eu cea care s-a agăţat şi m-am pierdut în regăsire ?
Apoi, am devenit captivă în dorinţele tale,
Mă apropii, iar gândul meu se duce,
La o dorinţă rămasă,
Ce-a pus stăpânire pe adâncul meu,
Ce mă duce,
La o altă dorinţă a mea,
Cum să mă port cu dragostea pe care o simt ?
Căci lumea s-a săturat de boala mea
Şi mi-au spus:- La El caută leac !
Şi le-am răspuns:
O dorinţă se vindecă oare, prin altă dorinţă ?
Dragostea ce o simt este în mine
Şi dorinţa ce o vreau este în mine,
Încerc să înţeleg dar inima o cunoaşte,
Şi nimeni nu ştie, ce am primit unul de la altul,
Decât tu care eşti parte din mine,
Tu eşti cel ce-mi ştii dorinţa,
Şi cel ce doreşte,
Mor ori trăiesc ?
Iată, viaţa, credinţa, dorinţa şi lumea
Spune-mi doar că mă vrei ca pe-o dorinţă,
De ce să rămânem atât de departe,
Când inima tot ce caută în locul din mine.

Cine eşti ?
Mi-am văzut viaţa cu ochiul inimii
Şi l-am întrebat: Cine eşti ?
Şi mi-a răspuns : Eşti !
Pentru mine nu  are nici un înţeles,
Căci unde nu eşti, tot eşti !
Închipuirea aceasta nu poate să închipuie altceva,
Căci ea ştie unde eşti,
Căci ai şters ideea de unde,
Şi-n tot locul eşti,
Noaptea asfinţeşti,
Ziua străluceşti.

Inimă întreagă

Găsesc semnul prezenţei tale,
Peste tot şi-n toate,
Nu mă certa căci vina departe este de mine,
Ai pus stăpânire pe duhul inimii mele,
Şi nebună de iubire am rătăcit,
Printre dealuri şi văi,
Inima aceasta te recunoaşte şi te ştie,
Din piept semnul ignoranţei l-am alungat,
Sunt o călătoare, dar cât de lungă,
Îmi va fi oare călătoria-mi ?
Eu am avut răbdare, dar oare ?
Inima aceasta îşi mai poate aştepta inima ?
Căci te-ai strecurat sub ea,
Atât în apropiere cât şi-n departare,
Iar eu sunt tu, aşa cum tu eşti eu !
Şi tot ce îmi doresc este o inimă întreagă.
O taină

Mi-ai arătat o taină, pe care nu am mai putut să o ascund,
Când, în lumina dimineţii tu răsari,
Eu sunt umbra ei
Văd această taină,
Este vălul inimii,
Cel aştern între ea şi taina adevărului,
De n-ai fi fost tu,
Inima nu ar fi fost pecetluită,
În adâncul ei este o lumină
Ce ne face duhul veşnic,
Nepieritor şi înţelept !

Te ascult

Doar eu te ascult,
Ascult şi nu am cum să uit,
Acest sacru legământ,
Doar eu te ascult,
Precum ascultă pământul,
Ploaia ce-l udă,
Doar eu te ascult,
Precum ploaia,
Glasul pământului ud,
Doar eu te ascult.
Dintotdeuna aici pe pământ,
Călăuzită doar de tine,
Înger drag stai lângă mine,
Şi atunci toate vor fi ăsate,
Când în piepturile noastre bate,
O singură inimă,
Ce ne animă,
Şi-o respiraţie,
Fără gravitaţie,
Mă-nalţ la tine
Să te ascult mai bine !

E praf de stele ,
În oasele mele,
Dar este înăuntru
Cum pot să intru?

Când o să înțeleg ,
Că tot ce aleg
Pleacă din mine,
Se duce-n mulțime.

Un adevărat dezastru !
Cum să ajung un Astru?
Boală ,jale și nefericire ,
Cum să ajung la iubire?

E pulbere de stele,
În oasele mele,
Făcând analogie
Dar nu prin magie …

Înlocuind negativul,
A fost posibil schimbul,
Ce armonie vibratoare,
Și înălțătoare stare

A dispărut distanța,
Frumoasă este viața!
Ce lesne ,e dorința!
În gând e doar voința,

Împodobită cu o favoare ,
Iubirea, asta călătoare!
Dacă-i dau justa valoare
Când e trezită și tresare
Îmi umple viața de soare
07.11.2011