Posts Tagged ‘2’

2 făurar 2012

Sunt cuprinsă de o mare bucurie atunci când mă aflu în fața unei coli de hârtie și creionul alunecă cu ușurință, abia atunci adevărul există pentru mine.
“Obiectivitatea nu e o vorbă oarecare ci un mod de a privi lumea.”
Este drept, uneori zâmbetul îmi dispare!
Se poate observa uneori și în scrierile mele.
La 19 ani mă gândeam deja la o înțelegere integrală a lucrurilor (înțelegerea și iubirea se condiționează).
Am certitundini că și aici în domeniul artei sunt legi ce generează principii.
Sunt născuta la Giurgiu.
Giurgiuvenii sunt solitari.
Să înțelegeți mai bine: îmi iertați nesiguranța de debutant – stilul dramatic.
Permit frumusețea criticii și nu nesocotesc adevărul ei, oricare ar fi.
Detest în viață , și în artă , anarhia.
Nu voi sta niciodată departe de manifestările spirituale ale secolului meu.
Spiritul meu probabil l-ați înțeles: un spirit constuctiv.
Ceea ce doresc astăzi un spirit așezat vieții Românești.
Călătoresc mult și vă mărturisesc că am opțiune afectivă pentru admosfera Iașului.
Orientarea mea este în sensul Credinței, e mai mult mistică, ceea ce, în definitiv e forma cea mai înaltă solidarității, o solidaritate cu întregul Univers.
Mă manifest și în sfera poeziei, cu oarecare fervoare, mai pe scurt atunci când planul sufletului meu este atins profund,
când sunt limitată , mă frământă și mă topesc între tendințe contradictorii, mă înec în străluciri de spaimă, nu am încă … dalta cea bună, rămân discretă.
Se deduce lesne “criza sufletească” .
Nu doresc să aduc precizări, spun doar atât: caut, “semințele divine” puse în om, îmi prăpădesc viața ca să le întâlnesc.
Este clar o neliniște fără o soluție de moment.
Am multe de făcut și le veți vedea.
Am un program bine formulat și o voință fermă de a-l duce la capăt ce nu poate fi topit, zdrobit de spaima din interior. Ființa mea are suficiente forme pentru a o stăpâni.
Am un caracter tare și nu las lucrurile neâmplinite.
Sunt mai degrabă : conștientă și răbdătoare. Îmi organizez înțelept viața sunt un muncitor de noapte, luptând cu lenea, cu frivolitatea, cu inerția spiritului, țipând uneori de durere.
Aș dori să spun lucrurile astea tare și să le strig , dar sunt condamnată când văd lipsa de politețe, morală, delicatețe. Deseori izbucnesc în plâns și mă ține două ceasuri, acolo …, în mașină … , la toaletă…… să mă reeduc, să plec, unde?
Mă repliez la vorba aceea: “Dacă nu învingi în viață ești un ticălos” .
Și lupt ca o tânără Valahă care a călătorit în China, India, Olanda, Spania, Malta, Turcia .
Cei care m-au întâmpinat știu că “România este țara mea și este cea mai frumoasă.”

 

2 pe 3 VICTORIEI

VIORICA  DAGDELEN 

PERSONAJELE:

MARGARET  HUNAN – Sora cea Mare – 42 de ani

ANINA HUNAN – Sora cea Mică – 32 de ani

 IONA (NONIA) IONAȘCU – Menajera – 72 de ani

TIBERIU IONAȘCU – Colonel – 44 de ani

MIHAIL PETROVICIU – Notar – 40 de ani

RADU DONAU – Doctorul – 50 de ani 

          ACTUL I

ANINA: (așezată pe canapea)

 E firesc, draga mea soră, ca la prima vedere să-ți lase o impresie de mijloc.

Bărbații sunt imorali sau escroci !

 Bine, iartă-mă, mai subțire cu tine, au și talent! Insă, dacă cei din urmă îți slujesc, aceștia primesc bani pentru serviciile lor.

Ceilalți sunt dăunători sănătății  și totuși, sunt adorați de multe femei!

                                      (râde cu putere)

 

MARGA: ( se  așează și ea  și i se adresează pe un ton  revoltat)

 Gusturi distrugătoare…

Cât de fericită poți să fi când ești căsătorită cu un bărbat  bătrân și foarte bogat ? Nepăsare, dragă!

Cât de fericită poți să fi când ești căsătorită cu un escroc? Nevinovată, dragă!

Câtă fericire poate încăpea în ochii unei femei care este căsătorită cu un bărbat talentat?

 Respect, dragă!

ANINA:

Atât din nepăsare,  cât și din respect față de nevinovăția femeii,  eu spun că au destule avantaje față de foloasele aduse.

Trebuie   să le iertăm păcatele vârstei fragede!

MARGA:

Neajunsuri ale civilizației: urmări, protecție, bani, poziție socială, toate astea generează nefericire, dragă!

Ah, ce nenorocire!

Aparență totală, natura și înzestrarea ei! Acum le ajută și medicii și vrăjitoarele.

ANINA:

Slută, surdă, plicticoasă, grasă!

Aduc mulțumire morții și așa ceva nu am să aleg,  soro  dragă!

MARGA:

 Ai grijă ce spui  într-un consiliu de familie,  dragă!

Tata a ales-o cu multă grijă pe buna noastră mamă, el administra averea familiei lui,  chiar nu trebuia să dea greș. Ințeleg, nu trebuie să ne lipsească perseverența familiei noastre când va veni vremea alegerii.

IONA:

 Păstrați acest capital neatins, dragele mele. Am tras fără să vreau cu urechea, ștergeam praful ( bolboroseală indescifrabilă)… de pe tobă!

MARGA:

Noni, te rog, ne-ai îngrijit  cum se cuvine și te-am plătit poate mai puțin, ai fost croită să fii mama noastră, ne-ai dus la biserică, la teatru, la școală. Din dragoste pentru părinții nostri ai facut-o. Sincer, dezamăgirea nu-și are rost printre noi, te asigur eu!

Suntem tobă de învățătură, așa cum te-ai exprimat mai devreme.

IONA:

Am făcut-o din dragoste pentru o frumoasă faptură care a părăsit acest pământ prea devreme.  Am înlocuit bărbătește pe bunul vostru tată,  răpus de mașinăriile politice.

Ce  general de armată  a fost…  (oftează). Vulnerabil și neputincios… Intregul organism i-a fost zguduit, era ca o busolă pentru ei și a ajuns să sfârșească ca un steag în bătaia vântului, steag ce îl scoateți voi la zilele de onoare ale acestei țări, dragă! Seară de seară priveam înăuntrul ochilor lui și observam lucruri dureroase. Spera să schimbe multe, dar cu cine?

Unde el vedea negru, sistemul vedea alb, nu putea să strige în stradă în gura mare misterele pe care le utiliza  puterea, era controlat.

Doar atât mai silabisea: “Dragă Noni, astăzi lupta înseamnă dezastru., atunci, demult, însemna libertate. Aurul este câștigat de ei.  Cuvântul este fapta, fapta este rezervă de diplomație și mulțimea – spectator. Ce înțelegi tu, Noni dragă, o schimbare care se va produce va fi doar cu ajutorul Bunului Tău Dumnezeu.” Și ofta,  ofta și astepta.  

ANINA:

  Totul se află sub oblăduirea spiritului credinței, Noni.

Grijile mă țin trează, sunt provocări, fără doar și poate!

Suntem capabile să găsim soluții și cuvinte potrivite pentru a redresa această situație.

Moralitatea ne aparține, face parte din noi.

MARGA:

Ferește-te cât vei trăi să judeci oamenii după aparențe.

Ei câstigă în trei ani cât alții în zece, dragă!

IONA:

Iar noi, naivii, i-am atribuit acestui șarpe voturi.

Cât mai îngăduim viciile lui?

Ce popor înțelegator, ahhh, dacă eram mai tânără. (bolborosește indescifrabil)   

Acest chip este îndoielnic.     

Trebuie să plătească pentru câtă durere a săvârșit în rândul țării, dragă!

MARGA:

Noni, legalitatea constituțională și administrativă nu creează nimic,

e monstru sterp pentru popor, legalitatea apasă și strivește o națiune.

Dragă,  Președintele nostru este un om îndrăgostit de bani, de libertate și de alte binefaceri!

 El nu judecă aceste legi decât prin lumina intereselor lui și  prim-ministrul, om deprins cu respect, îi este ascultător și supus, dragă!

IONA:

Destuuuul, am plăgi foarte adânci.

 Aștia și-au impus să nu respecte nimic,  încă de la întâiul mandate. Ne-au înconvoiat țărișoara, lăudându-se cu neputința precedenților lor pe care o numesc scurt “ei au furat, nu noi

Asemenea oameni ne cinstesc, soiuri rare, umplu ministerele și administrațiile, consiliile și primăriile, magistratura și poliția.

Ei slăbesc și împovărează țărișoara, tot ei își umflă conturile pe afară.  Parol, eu plec in piață, voi aveti grijă!

ANINA:(răspunde la telefon)

Această zi  pare să fie nemuritoare! Vă asteptam!

MARGA:

  Cine era?

ANINA :

 Domnul notar  Petroviciu, ajunge în câteva momente aici!

MARGA:

 Să vorbim și să stabilim , chiar suntem nevoite, oare, să ne despărțim de tot ce-a însemnat odată moștenire de familie, pentru un vis, Anina?

ANINA:

Aproape că nu știu ce să spun, tu ești cea mare, îți respect decizia. Știi, eu mai am ceva pus deoparte, economii, dar nu sunt suficiente să ieșim din criză.  Și visul?  (oftează)

Este un vis aprins, deschis!

MARGA:

Merg în biblioteca tatei să aduc titlurile de proprietate, dar, vezi tu, nu-mi e deloc ușor,  soră dragă!

ANINA:

(rămâne singură, își împreunează mâinile și se roagă)

Doamne Ajută! Sunt capabilă să îndeplinesc îndemnul lui pentru a face cunoscute lumii adevăruri ascunse!

Tainele și talentul meu de brav artist,  acesta-mi este visul, Doamne!

MARGA :

Anina, crezi că notarul Petroviciu este capabil să ne ajute în aceste momente dificile ale vieții? In prezența sa simt o legătură puternică, se petrece ceva? Mă iubește oare ca la început?

ANINA:

Intre doi oameni există și anumite legături care,  chiar dacă sunt indirecte,  pot facilita totuși situația.

Să așteptăm împlinirea, promisiunea!

MARGA:   

Și totuși, poate rămâne ceva valoros!

Karma este o noțiune foarte complexă, am să fiu atentă cu domnia Sa!

ANINA:

Se aud pași,  poate a sosit Noni din piață.  Nu, nu-mi stă gândul la masă, nu mai am apetit.

IONA:

(lasă plasele jos, revoltată)

 Fetelor, lumea este într-o continuă mișcare și transformare, orice am face, nu putem opri instabilitatea ei, coerență nu există.

( își face cruce)

  Doamne Ajută!

ANINA:

 Noni, agitația lumii provoacă și agitația minții noastre, să  ne păstrăm calmul, în câteva momente sosește aici notarul Mihail Petroviciu. Am emoții, am emoții!

IONA:

Ceva nu este clar ! De ce, el,  un orgolios îndoctrinat în spiritul ideologiei materialiste? (duce mâna la gură)

M-a luat gura pe dinainte!  Urbea vorbește cum că este un intermediar, care trebuie să ducă la îndeplinire o anumită sarcină!

Il știu pe tatăl lui  în câte fărădelegi era implicat,  înțelegeți voi ?

Și mai stiu că  …   (bolborosește fără noimă).

MARGA:

(ușor iritată)

Noni, te rog să renunți la aceste uzanțe de politețe și să ne spui mai  clar   ceea ce știi.

Te rog, nu uita, timpul ne afectează starea,  suntem nevoite să vindem niște domenii, să putem merge mai departe. ( scrâșnește din dinți)

Am decis să  ajutăm visând!

IONA:

(cu mânie în voce) Dragele mele, notărașul este un fel de emisar, mesajist cu caracter spiritual în diferite zone ale lumii. Face parte din familie, acest statut este o moștenire, această doctrină o deține de la  tatăl său. (sună soneria; fetele se ridică în picioare, Anina o privește atent pe Marga, își face cruce)

ANINA:

(șoptește pentru ea) Poți! Poți!

MARGA:

Noni, deschide să intre domnul inițiat, pardon, notar. (zâmbește) Fie, al meu!

NOTARUL MIHAIL PETROVICIU:

(aer boem, pedant) Sărut-mâinile,   domnișoarelor!

Venind încoace, binevoitor și convins de cererea voastră, mă gândeam să vă propun să vindeți vila. Știți și voi situația din țară!

Poziția și renumele vostru este o realizare care apare într-o lumină mai deosebită.

Calea Victoriei este Calea Victoriei, totuși, în vecinătătea CEC-ului.

Se vinde mai repede!  (ton direct și agresiv).

 Astăzi, reperele sunt căutate! Central,  este totuși central!

IONA (indignată)

Servesc ceva, Anina? Eu pot ajuta cu ceva la acestă acțiune care ne-ar putea costa chiar viața? Casa asta are 200 de ani și trebuie să rămână a voastră! (își scuipă în sân și își face cruce)

NOTARUL MIHAIL PETROVICIU:

(ușor iritat) Iona, tu ești matusalemică. Vila este un bun imobil fără valoare astăzi, le spuneam domnișoarelor că marile realizari mai apar astăzi într-o lumina deosebită.

Intelegeți voi, iubirea între voi este mai importantă. Atașamentul vă lasă reci! Bun, rău, aceste demarcații se referă la destinul fiecărui om, care este în deplină conformitate cu acțiunile sale  bune sau rele.

MARGA:

(intervine prompt) Noni, te rog, trei pahare cu apă și trei cafele fără cafeină! Mihail, Noni are dreptate, aici este un imens bagaj de fapte, trăiri, emoții și intenții pe care familia noastră le-a strâns de-a lungul întregii ei existențe.

Crezi ?

NOTARUL MIHAIL PETROVICIU:

Marga, să-mi fie cu iertare propunerea mea, dar trebuie să întelegeți că terenurile astăzi nu mai servesc pe nimeni. Bine,  fie, mai au ceva valoare numai dacă acestea au poziție centrală sau mai la margine pe unde se mai construiesc autostrăzi, noduri, etc.

Statul desproprietărește bine pe cei ce le dețin în calea lui.

 Dar, întelegeți voi? Și aici trebuie o intervenție favorizată! (își freacă degetele în semn că ar costa).

MARGA:

Discern realitatea de fantezie și adevarul de iluzie, Mihail. Chiar nu visez, ci doar trăiesc în realitatea zilelor noastre.

NOTARUL MIHAIL PETROVICIU:

Dragă Marga, ideea de comoditate și de lipsa efortului fizic ori mental reusește de cele mai multe ori să biruie tresărirea spiritului. Voi trebuie să depășiți  această situație! Azi, mâine, luna viitoare nu o să mai reușiti să îngrijiți această vilă!

 Va da semne de subrezeală, aici poate veni un investitor oricând să o pună într-o lumină mai bună.

 Calm, Marga, calm! Nimeni nu este favorizat și nimeni nu este dezavantajat, clar de la inceput?

Legea compensației! Marga, organizați-vă destinul ! Nici nu știți  ce se pregateste,  impozitul pe terenul nelucrat va fi infiorător de mare și vă întreb, voi  lucrați terenurile? Poate la Sibiu,  Valari, Rășinari. Cele din Argeș  au rămas pârloagă, iar cele din Sud, din Valahia nu am  nicio dovadă că ar fi lucrate.  

 Nu că asta ar însemna ceva, deoarece astazi, acolo, hectarul a ajuns să-l pui într-o plasă de la market!   Așa că, auziți voi, trezirea!

ANINA:

 (ușor agitată în voce) Mihail, tu nu uita că și noi avem o pregatire. Deci, avem niște studii pe aceste domenii.

Sunt valori în subteran și subsidiar, de exemplu,  în Sud, mama deține câteva dealuri și un heleșteu bogat!

Chiar așa, bunii noștri străbuni știi cu ce se ocupau? Forau fântâni cu mai multe urluie. La Frătești este o sursă de apă potabilă care le intrece pe cele din munți. Aici ar putea veni un investitor să aducă la suprafață acest lichid vital , apa.

  Pășunile din Sibiu au rămas doar ale noastre, ele duc până sus la Păltiniș și aici s-ar putea extinde o zonă de turism. Zilele trecute, a vizitat Marga domeniile din Sibiu, doar ale noastre au ramas neexploatate. In vecinătăți s-au ridicat pensiuni frumoase. Și știi de ce? Pentru că nu ne-am dorit să le înstrăinăm, atunci când alții făceau asta de dragul îmbogățirii.

 Nu iubim banul, mai pe clar nici acum, dar suntem nevoite avem un obiectiv.

MARGA:

 Anina, să înțeleagă domnul notar mai bine, ușor nu ne vine nici acum, cum cred ca nici domnului notar nu-i va fi ușor să ne sprijine. Ce trebuie înțeles este că noi ținem  la preț,  preț  ce bănuiesc că are și dumnealui ! Este vorba deci, despre o minimă intuiție de care omul are nevoie, bunul simț îl conduce in general.

IONA:

(cu cafelele pe tava agresându-l verbal pe notar)

General era bunul meu  Stăpân care a apărat acest pământ cu prețul vieții sale!

Nu ignorați acest fapt, vă rog, domnule notar! Devoțiune cer în acest program, ați înțeles?

NOTARUL:

Paradoxal, (bătând palmele o dată), omul se comportă de foarte multe ori ca un animal,  ceea ce mă face să observ că uluitoarea cădere a omului se datorează probabil unei forme acute de ignoranță. Obiceiuri! Când învățați și voi?

IONA: (Indignată)

Da! Instinct și obișnuință,  atașament și devoțiune,

asta mă determină să fiu un câine credincios acestei case, pe care o respect,  domnule!

NOTARUL(calm, o intrerupe)

Iona, îți înțeleg manifestarea emoțională, ești parte din vila asta, dar totuși, vom analiza, este un caz ce promit să mi-l însușesc.

Voi  știți ce se întâmplă în țară? Și chiar nu doresc acum o zonă restrânsă de percepție. Aveți capacitatea de a înțelege ceea ce este superior și nu are termen de comparație. Eu terenuri nu vând! Scurt, mă exprim! Cu toate resursele și proprietățile lor, fie,  fac parte dintr-o elită,  totuși, dragă!

ANINA: (intervine)

(trăiri maxime) Tu nu aparții lor, Mihail. Aceste terenuri sunt mult mai reale decât ai putea să-ți imaginezi. Ceea ce nu se vede, nu înseamnă că nu există. Oamenii din zilele tale sunt orbi.

 Nu mai visezi, nu mai ai vise?

MARGA:

(intervine) Mihail, ne este imposibil să-ți spunem tot ceea ce simțim într-un interval atât de scurt. Iart-o pe Anina, îi place să fie spontană și îndrăzneață! De aceea este mezina casei, nu se poate rupe de trecut!

NOTARUL:

Avangardistă esti tu,  Marga!

 Trecutul poate fi bun sau rău, disciplinat sau indisciplinat, cei șapte ani de acasă fac diferența și sensul.

O iert, lucrez cu oameni, firi, temperamente, caractere.

 Vin aici in calitate de notar al casei, în trecut pentru tatăl vostru, acum doar ca prieten al vostru!

 Atribuții nici că am avut sau mâna ta Marga, cât de curând!

          (sărută mâna Margăi, apoi face o plecăciune)

In speranța unei convergențe din partea voastră, aștept răspuns. Până atunci, eu mă retrag,  deoarece mai am o întâlnire pe agendă, astăzi.

IONA:

          (îi ține calea notarului, cei doi se află față în față)

          Reverențios și amabil!  Tot moștenire,  nu-i așa, Mihail?

 Unde este a ta mamă  acum, s-o întrebi cum te lăsa în această casă câteva zile, eu te-am pus la sân și te-am alăptat. Să nu încerci să denominezi acest loc!

 Comizerație cer față de noi, în aceste vremuri și nu cumva să o găsești puțin că vei avea de furcă cu mine,  auzi notărașule, dragă?

NOTARUL:

(zâmbind calm)

Noni, iubirea e mereu o taină pentru cei din afara ei și o lumină minunată pentru cei care o trăiesc!

Eu, în schimb trăiesc cu picioarele pe pământ, trăgând speranța că și voi veți sta în picioare, cât de curând.

          (iese)

         

IONA:

Mizerabilul,  trage sperantă ! Fetelor, voi nu sunteți atente la cuvinte?

 In picioare, în stradă, afară Marga, așa te-am educat eu? Iți amintești povestea gâștelor,  chiar tu ai scris morala, ți-o amintești?

MARGA:

(zâmbește cu amărăciune)

Dacă omul ar avea minte măcar cât o gâscă, ar învăța câte ceva din obiceiurile lor!

ANINA:

Noni, ce faci, ne destinzi agale? Doar tu știi ce se află în sufletul meu, afundiș, nu-i așa? Ce afront de la început până la sfârșit la adresa notarului. Esti agitată, sau îmi pare? Grăiește ceva Noni dragă! Visul meu, Noni?

IONA: (indicând cu arătătorul de jur împrejur)

Alarmă simt furnicile mele. Anina, Marga? Se lasă o negură peste casa noastră!

„Străduința unei vieți folosește copiilor, așa spunea domnul General.

Vreau să ajungă sus, cât mai sus,  copii mei”.  Acest algoritm ne va aplatiza. Auzi,  venind încoace, i-a înmugurit ideea că vila s-ar vinde mai degrabă!   E situată central, vecină cu CEC-ul… Apetență fetelor, eu asta găsesc la el!  S-o fi aplecat suficient în dimineața asta  la rugăciune notărașul familiei! Boemă viață are! Bolândă mamă a avut!

MARGA:

Noni, te rog, ochii tai mă îmboldesc de ceva timp. Brăzdezi acest om? Ce stii,  pentru numele lui Dumnezeu? Comunică-ne și nouă, nu ne mai fierbe!  Dacă ești demnă de laudă, arată-ne! Ești ca o braniște pentru noi, noi te iubim!  (izbucnind în ras) Matusalemică!

ANINA:

Noni, te voi ascunde bine dacă va fi  vorba și  de-o luptă!

Tu ești în stare să folosești revolverul! Noni, faci parte dintre acei oameni la care nivelul de conștiință le permite să acționeze,  astfel încât să tragă!

Hai, încă nu am ajuns într-acolo!

Ne protejezi, întelege-mă!  (și căzu, leșinată).

IONA:

Tumultul stărilor a răpus-o pe micuța mea.

 Anina, iar ți-a scăzut tensiunea. Hai să depășim! Marga, ai grijă la entitățile subtile, sunt întotdeauna binevoitoare. Adu  aghiasma, te rog! Maleficul boem este capabil să provoace anumite acțiuni, care te pot costa chiar viața. Tot moștenire este și asta, te asigur eu. Da, da, știu,  Duhul Sfânt să fie cu tine, micuța mea, tot timpul! Cabala ezo, nota

MARGA:

Cabaz…

IONA: (precipitată)

Nu, nu glumesc, adă repede ceanacul cu usturoi din bucătarie. Ceacârul, el este vinovat, Marga, fără discuție…!

 (se ridică și scutură brațele în semn că alungă spiritele rele)

 Cât? Cât? Cât?

MARGA:

Am certa impresie că voi depăși aceste blocaje și că sunt capabilă să suport mai ușor eventualele surprize,  fără să mă las ademenită de false tentații. Consemn, Noni, tu nu mai ieși afară din casă!

Ai băut ceva? Erai bine mai devreme, ce tot spui acolo? Nu înțeleg, conotația cuvintelor tale!

IONA:

Nu mă disprețui, fata mea, încerc să dispersez ce a aruncat notarul asupra noastră! Câți, câți?

MARGA:

Noni, pentru numele lui Dumnezeu, te rog să depășești aceste momente de hiatus ale conștiinței tale!

Chiar că nu mai îndur!

 In ce direcție să mă îndrept?

Să vină doctorul!

Acum îl sun, să vină repede!

(se îndreaptă spre telefon)

Alo, Radu, iartă-mi precipitarea, într-un moment de tensiune, Anina a leșinat, este inconștientă.  Iona s-a panicat, iar eu, speriată, te chem în grabă la noi.

(Indepartează telefonul puțin)

Noni, pulsul,  iai pulsul, vine doctorul Donau acum! (apropie telefonul de ureche). Mulțumesc, Radu, mulțumesc!

IONA:

 E în stare de hipnoză. Da, da, da, da, a hipnotizat-o,  maleficul!

MARGA: (îngrozită de ce aude):

Hipo, Noni, iar i-a scazut glicemia, nu crezi? Ai incitat-o tu cu aberațiile tale la adresa lui Mihail, nu crezi? Ai speriat-o, nu crezi?

Dorinta ei, visul ei?

IONA:       

(balansându-se pe genunchi tot lângă Anina) Lingavă și la mâncare și tot nu-mi este limpede.

 Iartă-mi malițiozitatea,  dar eu cred că  altceva  circulă în capul ei în aceste momente.

MARGA:

(vine lângă Anina și se adresează către Iona) Dulce mamorniță, ține bine manșa și aterizează odată.

 Ți-am spus, suferi de manilovism- înțeleg că există probleme, toți au probleme, își pierd slujbele, sunt restructurați, înteleg că se întamplă astfel de lucruri și înțeleg că se întâmplă și unor oameni cu adevărat capabili.

Așa este viața, se întâmplă lucruri rele și unor oameni cu adevărat buni, ca noi! (o mângâie ușor pe sora sa).  Anina, nu închide ochii la aceste lucruri, nu-mi spune că economia a mers în direcția greșită sau casa o vindem din cauza ta. Aceste lucruri nu se întâmplă din cauza ta, Anina, mă auzi?

IONA: (către Marga, poruncitor)

Cand te vaiți,  prelungești problema, fato dragă! Cât timp îi mai ia și acestui doctor să ajungă aici,  pe Victoriei? (cu duioșie în glas). Fiica mea, cavalerul vine să te salveze (o bate pe mâini încet). In viață, nu-ți pune nimeni în mână, în cap nimic. Dar tu ai cap? Auzi tu , dragă?

          (se aude soneria)

          (Marga se ridică să deschidă)

DOCTORUL RADU DONAU:

          (intră grăbit, scoate din servietă stetoscopul și tensiometrul)

          ……………………………

IONA: (cu mâinile în cap,  se ridică de lângă Anina)

Suntem oameni, necazurile pe cin’ să cadă? Pe oameni,  doctore!

Chezășia lui însă, nu vine singur niciodată! (bolborosește și își îndreaptă părul)

MARGA:

(către Iona) Incetează să gândești ca ești o persoană specială! A sosit Radu acum! Interesant,  așa e viața, nu este perfectă, trebuie să-i faci față!

DOCTORUL RADU DONAU:

Multe cazuri asemănătoare, absurd! Ce s-a întâmplat cu Anina? Ce acuză?

 Ce o doare?

IONA: (dând explicații și  gesticulând neîncetat)

Responsabilități! Este vina tuturor – în afară de a mea. Am devenit o societate de victime, doctore! Sunt satulă! Trebuia să cad eu în hipnoză,  nu ea! Deschid televizorul, groază,  radio,  aidoma. Piața, idem. Acasă, notarul!  Mizerabil,  doctore. E groază mare, e de mirare ce auzi? (bolborosește)

DOCTORUL RADU DONAU:

Iona, calm, te iau la spital,  gata. Compasiune cer,  atât!

Marga, mai pe clar, ce s-a întâmplat?

MARGA: (îmbujorată,  cu jenă își adună puterile)

Avem o mare datorie financiară și am stabilit să ne despărțim de niște terenuri, atâta tot. De câteva zile are un vis,  respectiv , de două nopți la rând este chinuită de un vis.

DOCTORUL RADU DONAU:

(Ia tensiunea )– 16.8. Ce vis,   acesta e coșmar. Doarme bine, se hrănește bine? In ultimele zile ai observat și altceva,  alte modificări, cum ar fi  vorbe fără noimă,  privire pierdută, somnolență, când ai ieșit cu ea afară la munte,   de exemplu, într-o  plimbare în natură ultima dată?

MARGA: (aproape șoptit,  se apropie de doctor)

Nu a dorit să mă însoțească! Eu am plecat în Rășinari, lângă Sibiu,  la sfârșitul săptămânii trecute,  Anina urmează să meargă în Sud,  îi place mai mult!

Este drept,  a fost mai vajnică zilele astea, se gândește necontenit  la  starea situației cu care ne confruntăm.

DOCTORUL RADU DONAU: (față în față cu Marga)

Ce lucrează Anina? Efortul ei zilnic mă interesează.

MARGA:

Are 8 ore pe saptamână la Lipatti și 8 ore la Toniza. In rest,  scrie, scrie, traduce, compune, scrie și iar traduce. Cercetare, stii bine, Radu, în spiritul acesta am fost educate și învățate!

Astăzi, aceste practici sunt tot mai rare. Cocheta cu ideea să-i deschid o sală de lectură și muzică aici în centru pentru copii dotați.

Dar vremurile s-au schimbat. Copii nu mai au talent, aleg alte îndeletniciri.

Cercetam acest proiect,  obiectiv,  vis.

DOCTORUL: (aprobând, se deplasează spre geantă)

Da, ai dreptate și tu,  iau și  o glicemie, e cam palidă!

IONA: (se apropie )

Anina merită un premiu la câte face, este un copil recunoscător, are referințe foarte bune. Să-i acordăm respectul cuvenit în aceste momente.

 Eu și furiile mele, intoleranța și prostia mea și cu tot zgomotul pe care îl fac! Să fie binecuvântată,  ea mă suportă. Ce i s-a întâmplat, doctore, ce are?

DOCTORUL RADU DONAU: (cu privirea ațintită)

Iona, mi-ai oferit emoții furtunoase. Deci, tu porți vina. (zâmbește)

 Sunt mândru că recunoști. Ia spune-mi, știi ce vis a visat? Tu trebuie să fii confidenta ei. Nu mai pierde timpul, spune-mi, știi? Chiar contează.

IONA:

(privește spre Marga) Aveți milă, doctore, chiar nu stiu,  pe cuvânt. (își face cruce)

MARGA: (roșind)

Nici eu nu am avut curiozitatea să iscodesc. Doar atât, ”am  un vis,, , mi-a spus.

DOCTORUL: (consultă pacienta)

Acum inima înregistrează 120 de bătăi pe minut. Este calmă! Urmează vreun regim? Emoția a ajuns la un conflict cu creierul cognitiv – lucru ce i-a sabotat capacitățile de gândire și în cele din urmă a generat acest haos fiziologic și o pierdere mare, aș spune cronică,  de energie. Inima ajută creierul să funcționeze. Trebuie stabilită o coerență a ritmului cardiac! Fără stres, fără furii.(către Marga cu convingere)

Anina  și-a pierdut memoria pentru câteva momente. Hormonul stresului asociat cu creșterea tensiunii arteriale duce la depresie și oboseală.

Impiedicați-o să mai tină regim! Furnizați-i aer proaspăt, purificator.

 Respiră normal, acum doarme. Mișcările oculare sunt ritmice – ceea ce înseamnă că  trauma poate fi vindecată. Are nevoie de terapie. Este o persoană ușor influențabila și nu face față emoțional. Nu-i mai ocupați mintea cu fleacuri. Dacă visează, rugați-o să vă spună ce visează. Marga,  ce naiba, întelegeți-o și voi. Este o persoană bună!

MARGA: (disculpându-se )

După pierderea ființelor iubite, ne-a fost zdruncinat sentimentul de siguranță și  lumea pe care credeam că o cunoaștem s-a îndepărtat de mult. Ne trebuie un interval de timp pentru a găsi echilibrul. Oh, situatii! Fiecare epocă își are parfumul ei și metafora sa. Cum să prelucrăm doliul în suflet, cum, Radu? Noi nu aparținem acestui veac. Mama, știi bine câtă învățătură încăpea în casa asta,  unul intra, altul ieșea, la  profesorii nostri mă refer. Astăzi suntem vulnerabile. Traumă curată trăim!

DOCTORUL: (înțelegător,  schimbă ușor sensul discuției)

Marga, te rog, fii veselă și atrăgătoare. Este limpede că imaginea ta de sine suferă o gravă deformare.

 Ințeleg doliul, un an, doi, trei, dar au trecut nouă ani! Gata! Ai un nume, ești cineva!

          (zâmbește) Marga, ai pe cineva în viața ta?

          Tu iubești, Marga?

          Marga, știi ce înseamnă acest fapt? Este deosebit.

          Incearcă,  fii atrăgătoare,  fii la modă!

IONA: (pe fază,  intervine prompt)

Se cere o psihanaliză, domnule doctor, neapărat în această casă! E la modă, dragă!

  Nu știi și tu un psiholog,  unul frumos și necăsătorit, de familie bună să fie.

MARGA:

(se înroșește) Miniaturizat moment. Am să-ți ascult îndemnul.Promit, Radu! Cât despre Iona, uită ce-a spus!

DOCTORUL: (convingător)

Milimetru cu milimetru. Cum? Minuțios! Ar fi pacat să fii mințită!

IONA: (printre dinți,  șuierând)

Să nu te gândești la nesocotitul ăla că mă ucid, Marga! E plin de nesaț! (bolborosește).

MARGA: (îmbujorată)

Vezi, Radu? Nesăbuinta Nonei  este soarta mea!

DOCTORUL: (aprobând gesticulând cu mâna dreaptă)

Intotdeauna Nona a știut ceva, mergi pe mana ei. Nu știu cine este nesocotitul ăla și știi de ce? Pentru că toți sunt nesocotiți astăzi! (o privește pe Noni și îi face cu ochiul)

Toti tinerii sunt picniți, Iona!

IONA: (balansându-se cu pieptul în față)

Lasă,  că o să-i vina rândul, poate un pieptos, așa ca bunul meu stăpân, cu grad, înalt și vijelios!

DOCTORUL: (deschide ochii larg)

Un general? Să nu stea pe acasă?(își strânge ustensilele)  Nu va las rețetă, este la voi,  s-o respectați cât mai bine, ați înțeles? Este bine Anina, doarme. Vă sărut, aveți grijă de voi! Pace acestei case !

(Iona îl conduce până la ieșire)

MARGA:

Este plauzibil ca anxietatea și depresia să fi pus stăpânire pe această casă fără pace.

S-au întâmplat atâtea rele și nimic bun ! (tace gânditoare)

IONA:

(revine și se asează lânga Anina)

Prejudecăți, rătoială, scuzabil? Nici vorbă. Mi-a scurs fata de energie! (plânge în hohote)    

ANINA:

(se ridică în șezut) Surghiun! Surghiun!

IONA: (speriată)

Marga, surioara ta s-a trezit surghiunită!(plânge).

ANINA: (cu degetul pe buze)

Sssssst!Sssst! Silance! Suprem!

MARGA:

Fii supusă, Noni! Nu vezi că surâde? Este bine!

ANINA: (privire în gol, căzu la loc în sofa)

Sur….!Sur……….! (cade iar)…. Onerar!

IONA: (se așează lângă Anina)

Fii surâzătoare, fiica mea, promit că îmi voi suprima toate cuvintele greșite! Revino-ți,  fiica mea! (plînge, o bate pe mîini)

MARGA:

(se apropie de Iona) Ești ca un taifun!  Noni, mai taci din gură,  să înțeleg și eu ce spune. Puținele cuvinte le vom pune cap la cap și vom înțelege visul. Taci odată!(se așează și ea)

Anina, sora mea, ai suferit un  moment de tahicardie. Calm, surioară! Ce vezi? Ia spune-mi mie, spune-mi tot, fie chiar și tabu,  tot ce vezi!

IONA:

(se ridică și merge către colț. Se așează în genunchi și se roagă) Mărire Intru Cei de Sus și  pe Pământ Pace! Doamne Ajută!

 Copila mea, ajută toti copii din lume!  Ajută-i și pe cei din misiuni!

 MARGA: (forțând- o să vorbească)

Este tainic, așa te-ai pronunțat!

Anina, ai mai spus surghiun și sur. Ajută-mă, Anina,  să le leg! Este vorba de tagmă! Iți este frică să vorbești? Apă! Apă! Noni, te rog! Are un nod în gât!

IONA:

(se ridică și aduce un pahar cu apă) Suferă de tahilalie, știi bine, de mică, cum suferea din cauza unei jucării stricate sau o altă emoție, începea să articuleze incomplet cuvântul. Asta are! Simte emoții, este senzitivă! Fiica mea, senzitivă!

MARGA: (dând din cap)

Este dusă, dusă, unde oare?

IONA: (amintindu-și)

Oh, da ,da. Unde este Tiberiu? El descifra în totalitate ce spunea Anina când se supăra sau suferea.

MARGA:

Talentat luptător, așa cum i-a indicat taica. Ce bine se înțelegeau Anina și Tiberiu, îți amintești, în copilarie? Și acum? Il așteapta să vină din misiune. Și ce bine se înțeleg ei doi!  Emoție emană,   iubire pură!

IONA:

Da, sunt făcuti unul pentru celălalt. Această misiune este ultima. Cere pensionare.

Gata, ajunge,  a servit tara asta! A ajuns colonel în grad, promisiune făcută solemn stăpânului meu!

MARGA: (indignată)

Pensionare pe nimic!  Oare din ce vor trăi bravii noștri soldați pe vremurile astea? Cu ce?  Armata, Armata, spunea Papi. Tu Marga, nu faci de un bărbat in haină militară, tu ești militarul, așa spunea tata.  Da! Militez pe lângă voi și am ajuns fată bătrână!

IONA:

Intocmai.

Tibi a acceptat misiunile speciale să nu se simtă mult inferior Aninei. 

 Mi-e și  rușine nasului ce o să  spună târgul. Ultima data cînd i-am auzit vocea,  mi-a mărturisit că-i va cere mâna,  la tine,  Marga,   tu ești pentru ea și mamă și tată.

MARGA: (duios)

Noni și nu mi-ai spus nimic! Tacit! Tacit!Da, da! Tata l-a format așa. Acum îmi amintesc eu,  când aveam doi ani,  Tiberiu avea patru. A fost ca și copilul tatei, el l-a format. Merită mâna Aninei! De ce Noni ți-e rușine? A fost aici de când este lumea și pământul.

IONA: (cu voce duioasă de mamă)

Da, iubita mea, când răposatul meu a murit,  Tibi avea doi anișori.

 Tatăl și mama ta căutau pe atunci pe cineva, urma să te naști. In casă mai aveau o menajeră. Când am intrat aici,  am ridicat ochii la cer și i-am spus Bunului Dumnezeu că este loc și pentru fiul meu aici, destul loc. Domnul pe atunci era în misiune la Iasi.

M-a primit mama ta, eu aveam ochii în lacrimi.

M-a observat că plânsesem mai devreme.

I-am spus că nu sunt singură pe pămînt, i-am povestit întamplarea noastră

și ne-a acceptat fără cârtire pe amândoi aici.

La cateva zile a sosit și tatăl tău, s-a bucurat când l-a văzut pe Tibi.

 Ce crezi că a spus?

 „Iona, dacă soția mea îmi va darui un băiat,  voi fi cel mai fericit om din lume! Țara asta va mai avea încă un oștean. Și cu al tău, doi”.

 Doi temerari, am înțeles eu acceptarea. Când a venit timpul nașterii tale îl aștepta cu tremur în voce.

A aflat că ești fată, mi-a spus  când a ajuns acasă: „Iona, emoție,  am o fată, va fi Ioana D’Arc. Am promis că va fi erou. Iți promit că al doilea va face artă”. L-am privit și i-am spus cu uimire:  Veritate.

Și așa a fost! Iată ziua de azi, tu conduci ca un bărbat casa și pe noi.

Anina este rară și senzitivă.

MARGA: (suavă voce)

Nu, Noni, veritate înseamnă realitate, adevăr! Când tata promitea, folosea cuvântul verosimil, adică a fost posibil.

Și așa a fost, Anina a terminat Conservatorul, este profesor de arte si scenografie.

Este foarte bună.

(își drege vocea)  Stop! Stop! Stai Iona! Dacă tot suntem la  capitolul amintiri, mărturisiri, i-ai spus lui Mihail că tu l-ai alăptat, este adevărat? 

Ce căuta mama lui Mihail la noi în casă mai tot timpul?

Și mama?

Iți amintești că nu era prea fericită în preajma ei? Știi, Noni? Răspunde-mi, nu mai sta!

 Da,  derulăm.

Când telefonul a sunat,  Anina s-a exprimat așa: „Această zi pare să fie nemuritoare”.

Noni, te rog să-ți amintești, pentru numele lui Dumnezeu!

 Anina este o rară! Da! Da! Da!

Ce legatură este între tata și notarul Petroviciu?

Notar al casei, vechi prieteni, de generații, familii bune….Da! Da! Imi amintesc când mama se exprima: „Ramolitul !

Are soție tânără,  să o țină cu botnița la gură și pe acasă”.

IONA: (dând din mână în jos, calmă, gânditoare)

Marga, toate la timpul lor.

MARGA: (indicând cu degetul arătător)

Noni, tu știi ceva și nu îmi spui? Eu acum îți poruncesc să spui tot ce știi. Tăinuiești demult. Acum derulez totul.  Noni, dă-i în vileag pe notari, dacă știi ceva. Spune, eu chiar îl iubesc pe Mihail.

 Doar o vorbă vreau.  Au ei vină,  sunt  ei corupți,  au făcut fărădelegi? Spune-mi, Noni! (plînge).  Cât este de grav? Il pot urî?

 Noni, Mihail mă iubește, mi-a făgăduit că o să ne căsătorim cât de curând!

 Asta îmi spune de ceva timp!

 De aceea îl urăști tu, Noni, pe Mihail?

Răspunde-mi, Noni!

Stai, am  mintea cât se poate de limpede în aceste momente.

Am testamentul tatei,  unde scrie că vila aceasta va fi doar și doar a mea dacă mă voi căsători virgină la vârsta de 42 de ani!

 Noni, se leagă! Se leagă! Dezleg misterul,  Noni! (speriată brusc)

Aduc testamentul.(aleargă, inima îi bate  cu putere)

(revine Marga din biblioteca)

Noni, citește tu, eu nu mai pot, mă doare inima!

Tata era un criptat. Eu nu mai judec! Cataclism.

 Noni, eu am împlinit 42 de ani acum șase luni.

Noni, nu pot să cred!

 Am ignorat acest act! Am uitat! An după an a trecut,  m-am luat cu altele!

Asta îmi spunea Radu.

IONA:

Criptografie! Criptogramă!Doamne Ajută! (și își face cruce, deschide sigiliul și citește)

Terenuri acolo, acolo, acolo,  Vila   din Victoriei și tot ce se  află la acea dată să-i revină Margaretei Hunan la împlinirea vârstei de  42 de ani fix, cu mențiunea  existenței unui certificat întocmit de un mamoș. Virgină, la intrarea în Biserica  creștin ortodoxă Domnița Bălașa. Fix 42 și nicio zi mai mult.(plânge și îi da Margăi testamentul). Fuse și se duse fixul. Dar tu ești virgină, fato!

MARGA:

Fix 42, fix 42, Noni, casa nu ne mai aparține. Atunci,  cui? Credulă am fost! (plânge în hohote)

 De ce, Papi? De ce? Ce mister ascundea tatăl meu, oare?  Ce?  Să știi,  Noni că pe tata l-a învățat notarul, babalâcul, știi ce spunea: „ Ce secrete mai are serviciul tău?”

Și tata îi răspundea :” Serviciul meu este familia mea, fă-ți și tu serviciul bine și o să ai și tu dovezi!”  (Iona o îmbrațișează). Ieșim noi și din asta.

Bunul Dumnezeu are grijă!

IONA: (tot cu voce tare)

„Această zi pare nemuritoare”. Incă nu s-a terminat, fiica mea! Este loc aici, chiar acum. Aud cuvintele mamei tale.

 Traiesc momentele de acum 42 de ani.

Dooovezi! Dooovezi !

Inmărmurești.

MARGA: (cu voce tare)

Și 6 luni sau 7 luni s-au dus!( se țin în brațe strâns și se roagă împreună)

Asta dovadă, Noni. Pierdute suntem, Noni!

Atunci nu erai atentă la cuvinte, acum ești! Ii vezi proaste cutume lui Mihail. Acum, la bătrânețe ai învățat și vorbești cum se cuvine?

Ei, bine făcea tata când spunea Aninei: „Scrie,  fato,  cum grăiesti și grăiește cum se cuvine”.  Asta au spus marii cărturari ai neamului ăsta!

ANINA: (se ridică în șezut)

Apă, pământ, oglindă, vă rog, nu, nu,   (indescifrabil, căzu la loc în sofa)

MARGA: (speriată ușor)

Noni, sunt circumstanțe când organismul poate ceda, se întâmplă când trauma e mai puternică. Vulnerabile și neputincioase. Intregul corp îmi este zguduit acum. (plânge și merge lângă Anina). Ce ai văzut? Eu am auzit multe astăzi. ( o ține strâns la pieptul ei).

ANINA:

          (se ridică iar în șezut)

 Un vis, un vis, visez de trei zile același vis!

 Un vis …..

Nu-i o închipuire! Nicio amintire! Un vis, într-o oglindă cenușie și înalt

oblongă l-am vazut pe novacul onerar, pe un câmp cenușiu îmbrăcat într-o manta militară ponosită și lungă cu mâneci prea lungi, neras și fără acoperământ pe părul sur,  sosit de undeva din praful unor drumuri, oprit acum,  privindu-mă în ochi,  să vadă ce?

Tăcut, tăcut,  el nu m-a recunoscut!

A spus : a fost!

 Acum, eu sunt închis în soarta mea obidită! (privește pierdută, se ridică si se așează normal pe sofa )

IONA: (duioasă)

Aceste emoții sunt răni în creierul nostru, fiica mea! Revino-ți! Gata! A trecut!

MARGA: (ingenioasă, jucăușă)

Anina, Noni, hai să integrăm trecutul și prezentul într-un tipar de amprentă. Anina, ești bine? Noni, șterge lacrima, te rog.  Eu sunt generalul în casa asta. Să facem ordine, vă cer.

          (sună telefonul) Târrr..

ANINA: Eu răspund! (încearcă să se ridice în picioare).

 

MARGA: (îi puse ușor mâna pe umăr)

Eu sunt Generalul, tu nemuritoare !

(ridică receptorul)

Casa domnului General Margaret Hunan, vă ascult (tăcere)…..

Să trăiască toți bravii noștri eroi! (închide)

ANINA:

(tot pierdută) Tiberiu era? Hai, spune-mi, este bine? Mihail era?

IONA:          ……………..

          (tăcere,  înțelege mesajul tipic familiei când veștile nu sunt vești)

MARGA: (atitudine militărească)

 La raport, doamna colonel Ionașcu Nonia și cu mîna la chipiu te vreau.

IONA: (se supune, înțelege jocul)

In poziție de drepți, vă raportez! Să trăiască, am înțeles!

 Este criză de oșteni, știu!

 Nu critic și nici nu judec!

 Să aibă grijă cel de sus și de criminogeni, am spus. (rămâne câteva momente în poziție de drepți).

MARGA: (voce fermă)

Nimic cronic!

Pieptoși oșteni avem, colonele!

In câteva zile îi aducem în țară.

ANINA: (speriată)

Am intrat în război?

Ce se întâmplă cu voi?

MARGA: (zâmbește forțat)

Da,  îi declar război lui Mihail,  Anina. Război, eh, știi tu, ca între iubiți.

IONA: (către Anina)

 Soldat căzut la datorie.

Noi, cu mintea îngustă,

Am înțeles, poate, mai târziu

Ce poate gândi o femeiușcă?

Bărbații pot spune multe într-un minut!

Cât pot face într-o lună?

Le place să se joace, cu suflete rare, pure și nesigure.

Anina, tu știi că tatăl tău mi-a promis

Că ai să fii rară?

Tiberiu ți-a transmis niște cuvinte

Când tu erai căzută, leșinată.

Ai avut o cădere, știi tu mai bine!

Redau. O legătură, dar nu cu ură,

Cu inima curată, să-mi fii și nu o dată !

Ci viața toată!

Și amândoi noi am pornit

In lumea mare și dreaptă.

De partea mea, tu de ai sta

Să te rogi la bunul tău tată

Să nu mă ia.

Căci eu cu tine vreau

Să stau.

Și mâna ta  Margăi să i-o cer

De vrea.

Aici, în casa voastră

Copii noștri se vor juca

De-a bravi oșteni

Odată și odată…

Asta ți-a transmis Tibi, draga mea Anina.

ANINA: (se ridică în picioare, voce tare)

Totul sub oblăduirea spiritului credinței, mamă. (și o sărută pe Noni).

Grijile mă țin trează!

 Sunt provocări,  fără doar și poate.

Suntem capabile să găsim soluții și cuvinte potrivite pentru a redresa această situație.

Am fost acolo prin bilocație. (zâmbește ușor).

Tiberiu a primit  traseu într-o zonă ostilă, programul zilei : De transportat într-o mașină blindată doi criminali de război de la penitenciar până la tribunal, unde aveau să fie audiați.

Pe drum,  la întoarcere spre penitenciarul de maximă siguranță în mijlocul șoselei au văzut un câine, au oprit mașina la o mică distanță de el. Cum nu aveau voie să iasă din mașină, au claxonat de câteva ori.

Cainele era mort. Tiberiu le-a spus colegilor: Eu cobor, este o capcană, o momeală.

A coborât și a alergat cât a putut. Colegii lui nu mai sunt.

In câine se afla o bombă. Tiberiu,  de două zile se află într-un spital în Kosovo.

Este bine!

Este în viață!

Un vis, nu-i o închipuire!

 Un vis, nicio amintire!

Un vis este o înfăptuire!

Tiberiu este o faptă!

Eu l-am vegheat!

Atât am putut să fac, neobosită l-am vegheat!

IONA: (voce tare)

Te ridicăm la rang de erou și noi colonei și generali.

Să cădem la datorie… (plânge).

Erou, Anina, fapta ta este mare!

Tiberiu va fi acasă cât de curând.

Dar el nu mai are brațe, fiica mea!

Tu ai să-l mai iubești? (plânge Iona).

 

MARGA:

( se alătură) Surioara  mea este rară!

Până și numele o indică!

Ai să-l anini?

ANINA:

(lucidă) Știu, am să-l legăn eu cu brațele mele tari, toată viata!

El s-ar fi căsătorit cu o slută, surdă, plicticoasă, grasă? Da!Da, sigur!!

Știu, aduc mulțumire vieții….

Chiar așa am să fac dragă soră, cum ți-am făgăduit la început!

Noi suntem crescute în spiritul cuvântului.

Cuvântul dat trebuie respectat.

IONA:

(plânge, recită cu sufletul îndurerat)

Manta militara a purtat

Fiul meu in departatul Kosovo.

 Ponosită și lungă

Cu mâneci lungi,  ca să-i ajungă!

Neras și fără acoperământ

Ce bine-i că este pe pământ.

Părul sur, sosit de undeva

Praful unor drumuri îl anina.

Oprit acum de Bunul Dumnezeu,

Este în viață fiul meu.

Gata, gata cu misiunea grea,

Să ceară pe loc pensionarea.

Amar,  cât  amar acelor mame.

Acum,  eu le cer iertare

In numele celor care

Nu știu să aibă răbdare.

Și Bunului Dumnezeu

Am să mă rog mereu.

Să nu-mi dea misiune grea!

Căci fac omor

Pentru fiul meu ,

 Fiica mea și tara mea!

MARGA: (fără vlagă, obosită)

Noni, Anina, gata și mâine este o zi.

Poate mai colorată ca aceasta.

Văd roșu în fața ochilor…

Hai la culcare!

ANINA:

Eu veghez, dragă soră!

Voi mergeți dacă voiți!.

IONA: (se menține)

Adevărul învinge întotdeauna, fiicele mele, însă după  cum prea bine stiți,  există și suferință!

Suferința apare de fiecare dată atunci când sunt încălcate legile.

(ies din scenă, se duc la culcare)

 

 

                             ACTUL II

 

MARGA: (pe aceeași canapea de la început)

Nu e firesc, draga mea soră, nu este!

O impresie trebuie tratată cu luciditate.

Bărbații sunt reali,  dar niciodată realiști.

ANINA: (stă în picioare)

Te rog, Marga, scopul real al femeii nu este acela de a pedepsi bărbatul, ci de a corecta atitudinea lui.

Merită, crede-mă.

Respect eroul meu! Este special, pensionar și niciodată milionar!

Escroc cu talent? Nu!

Vehemet,  omniprezent,  Ionașcu Tiberiu, brav oștean!

Un titlu, cel mult ! Și doar atât!

IONA: (cântă  cu  mătura și fărașul în mână)

De servit nu mai are cum.

Bratele nu-i mai ajung.

Cu ochii și cu gura,

Noi toți vom striga:Ura!Ura!Ura!

Aceste cuvinte nu se mătură,

Decât  cu  măsură.

Din dragoste pentru general,

Nu meritam acest calvar real.

Lamentări pentru greșelile săvârșite

Eu știu vrute și nevrute.

Sprijin cer, precis .

Speranța notarului în scris.

MARGA:

(intervine prompt)

 Noni, tu te auzi ce spui acolo?

Realizezi cu luciditate natura cuvintelor scoase din gură?

ANINA: (curioasă)

Mă întreb dacă lucrurile petrecute acum sunt reale, deoarece am aspirat cuvânt cu cuvânt din ce-a spus Noni!

Dacă nu avem sprijin, vom fi nimicite sub povara suferinței.

Indreptați-mă, vă rog, nu mă mai legănați,  amețesc.

IONA: (ridicând mătura în chip de revolver)

Aceste cuvinte vor lua forma de riguros și sunt foarte fermă.

Voi nu mai aveți vină. Nu,  îndur urmarea acțiunilor rele, făcături, scurt pe doi. Indepărtați-vă, fetelor, cât mai departe!

MARGA: (revoltată, se ridică de pe canapea în picioare)

Noni, cer lămuriri de două zile!

Nu ne ajuți să înțelegem ce spui sau,  mai bine spus,  ce ai să ne spui…?

Jur că nu intuiesc!

ANINA:

(cu voce suavă în chip de nebună)

Vă invit să facem o călătorie lungă.

Călătorie împreună,  eu cu voi?

Voi cu mine?  Și noi toate!

 In zi lumină?

Această deplasare!(simulând manșa)

IONA: (lasă mătura jos)

(tremură, este speriată)

Nu rari, nu veritate.

Aici și doar cu realitate

Nu cu hipnoză.

Buza peste buză.

(își duce degetul la buza de jos)

Marga, general.

Eu la gâtul acelui notar,

Mama lui  si babalâcul.

Și noi unde cu calabalâcul?

Vila, vila cere sec.

Pe Victoriei lângă CEC.

El elită,  teren nu vinde,

Spune clar,  că nu îl prinde.

MARGA: (supărată)

Paradoxal moment. Noni, te-ai țăcănit? Și nu ești singură!

Crede-mă, să nu mai ieși afară, că sigur ai să  contaminezi și pe alții!

Simplu. Interdicție !Parol! Stai în casă!

ANINA: (se ridică în picioare)

Soră, să chemăm doctorul! Da! Da! Da! Pe Radu!

Să vină degrabă încoace!

Stare generală! Sau nu!

(se duce aproape de marginea scenei către spectatori,  face o plecăciune)

Acum, eu sunt general, medicul i-ar fi dăunător lui Noni!

Poate o calmează! Știu eu, medicii doar calmează și nu mai operează.

Să vină notarul Mihail. Da! Da! Petroviciu, Petroviciu, să vină urgent! Lui Noni îi lăsăm un testament, poate o fericește. Cine știe?

Clar, Tiberiu știe ce-o doare pe a lui mamă.

Ma uimește gradul de evoluție, auzi, general, eu !

Cel ce cunoaște are și putere,  nu credeți?

Și ne urcăm la dimensiuni și mai înalte, așa,  cât Petroviciu cu bomba în el, că de câine demn nu e! Frate…

MARGA: (pune mainile pe urechi și strigă tare)

Basta!

Bun simț să aveți, emoții, sentimente, fapte și orgoliu, toate la un loc, aici în Victoriei!

Da, da și mai bine decât alții,  cu voința proprie, atașament sau devoțiune, instinct sau obișnuință!

Ce mai contează? Conștiință de grup se cere,  strângem rândurile și pe care drum mergem, pe cel al pierzaniei și al suferinței sau pe drumul revoluției și al binelui?

IONA: (o aprobă dând din cap, ridică degetul arătător indicând în sus)

Dacă omul nostru alege să facă fapte rele, nesimțitor și dur, să ucidă fericirea fetelor, toate acestea se vor contoriza în propriul lui destin.

Acestea le numesc eu vicii, meschinăria, ipocrizia, minciuna  și invidia și mergând până la mania distructivă! (gest revolver)

 Va avea de furcă cu mine !

Parol, dragă!

ANINA: (aproape de marginea scenei, monolog cu cei din scaune)

El  nu este capabil de mizerii și totuși slujește în scopuri egoiste.

Sunt capabilă să observ, să judec drept și să-i înteleg natura.

Să ieșim din piesa asta, am văzut-o încă de la început, puțin câte puțin,

în mod gradat, de la soldat și până la ultimul bărbat, printr-un efort constant și intens.

 Are capacitatea rară de-a transforma și de-a orienta natura acțiunilor  generale, spre fapte virtuoase și normale, demne de stat și locuit pe Calea Victoriei, vecină cu CEC Palat și nu aici în pat.

La ușă  că  sună acuși.

Cine? 2 contra 3. Nu.

Scurt pe 2.

Vă spun eu, Anina.

Și nu vă mai legăn,

Căci am pe cine legăna.

Cum era,  eu lesinată și ele grămadă, vă intreb pe voi.

Notarul la Doctor

Sau Doctorul la Notar.

(soneria) Trrrr !Trrrrr !

MARGA:

(precipitată și speriată, alergând prin salonul casei)

Iona, tu ia furca,  ba nu, fusul.

Anina, tu ia căușul. Ce ne facem, dragă?(se trage de păr)

ANINA:

(se duce la ușă)

Acolo  și  acolo, acolo.  Vila! Palatul din Calea Victoriei !

Și tot ce se află la această dată.

Tiberiu, Tiberiu,  a sosit Tiberiu!

TIBERIU:

(mantoul cu mânecile în buzunare, capul bandajat, fața tumefiată)

Buna ziua, casă Victorioasă!

Ajuns în fața CEC-ului, era poștașul, nea Sică.

Mi-a pus la piept un plic mare pentru voi.

Ia vedeti cine îl expediază, eu în niciun caz.

Cazul meu e special!

IONA: (bolborosește)

Frustrata Marga și Iona, noi,  fffeeeemeiii, trei, te așteptam pe tine, fiul meu- bravul meu fiu- ca să ne sprijini.

In maaare situație ne-am băgat, dragul meu fiu, dar ne pasă!

Pe nepusă masă.

ANINA:

(il strange in brate pe Tibi)

Eu voiam să deschid o scoala de arte, criza a venit!

Stii, e visul meu, pe alții să învăț.

Frumosul marele învăț.

Vioara, pianul, poezia, teatrul…

Artele frumoase, în general!

TIBERIU: (poziție de drepți)

Colonel Ionașcu Tiberiu raportez:

Doi pe trei…Fior mare izbucnește…Bravo…

Draga mea, ce ne oprește?

Cu pensia mea si cu averea ta, om  putea.

Și generații de generații vor cânta această frumoasă muzică.

Drama, comedia, în râs ei nu vor lua ideea ta și-a mea și-a altora.

Arta de a învăța este ușoară-grea.

Cu capete deschise, i-om învăța, Anina mea,

Iubita mea, frumoasă mânușiță….. îndurarea.

(cade în genunchi în fața Aninei cu ochii la mâna ei ) Femeii!

MARGA: (sare în fața lor speriată de groaza nebuniei care pune stăpânire pe ea)

          (răstit) Sstai, Tiberiu, nu e vremea acum.

          (desface în grabă și citește fugar plicul pentru sine) Maaaaterialistul, coooomunistul, Mihail Petroviciu, notarul familiei…

          Tata nu are nicio vină!

Iona, iată testamentul lăsat în arhiva biroului Petroviciu Bogdan Petru!

Auzi, ce onoare, sa-l expedieze cu Poșta!

Ce mamă avea?

Ce tată avea?

De ce s-a jucat cu răbdarea mea?

Dramatic, nu?

Spuneți-mi și voi ceva.

Mă doare inima asta a mea!

Când ea tresaltă,

Lui nici că-i pasă!

Ah, de unde atâta curaj?!

Și eu,  care mă credeam un general,  fusei învinsă și răpusă.

De marea dragoste de-a aștepta,

Că legea ce-mi fuse impusă.

Să stau în banca mea

In rândul doi,

A treia de la geam

Privind ce am

Și ce nu am.

Victoria nespusă, impusă, dedusă!

Și în cele din urmă, eu, răpusă! (duce degetul la gură)

Sssst! sssst! Liniște….

Să fie șii în a mea nebunie!

Se dă citire testamentului

Să-l asculte tot regimentul!

Eu înnebunii de-atâtea grozăvii.

(dă testamentul Ionei)

IONA: (cu atitudine fermă,  aproape de marginea scenei)

          (dă citire ….)  Frumoasă Mare Intenție

Acesta vine în completarea  Testamentului,   care se află în casa noastră.

Hârtia  are valoare, frumoasă mică intenție înmugurit-a în mintea amicilor. 

Eu,  de probă ca mai mereu, probai, fie-mi cu  iertare, rămâne în arhiva bunului meu prieten, notarul Petroviciu Petru Bogdan.

Ce m-a determinat să iau această alegere este simplul fapt de a aduce la cunoștiința fiicelor mele iubite, că le mulțumesc pentru răbdarea de care au dat dovadă să aștepte până în acest moment.

Imi cer iertare, Margaret Hunan, dar vila din Victoriei îi aparține celei mici, Aninei.

Fără această măsură, voi nu puteați intra în istoria familiei noastre.

Știți bine, cei ce aleg să fie mici, surghiun se numește.

Cei ce aleg să fie mari, șșșt, șșșt, liniște….

Așa mai merge și încă nu am terminat cu proba.

Imi doresc ca această faptă s-o duceți mai departe.

Cu bravii mei nepoți, bravi cu brațe tari,  suprem,  nu-i asa?

Scurt, doi pe trei în program intră: Anina, Marga, Iona, Tiberiu și Poșta

ce aduce acest plic.

Aș mai adăuga ceva cu permisiunea voastră, bineînțeles!

Știu și eu cât timp a mai trecut pe la voi,  mirenii,

Și cât o mai trece,  nu știu, poate milenii.

Legea se schimbă, că de aceea este lege.

Subscriu,  așa să fie: respectat.

Marga, cu fiul notarului să nu te-ncurci și nici act de căsătorie să nu închei.

Mama lui mi-a dat mult de furcă, înțelegeți voi,  mă adora.

Mai bine fără brațe, decât în brațele ei. Nu, nu… Respect.

Iona, tu nu uita  ce te-am rugat!

Tiberiu, brav bărbat, în casa mea tu l-ai băgat, să fie cu onoare și cu titlu, că așa îi stă bine unui bărbat talentat.

Anina si Tiberiu: Dragii mei, eu voi veghea mereu asupra voastră și dacă Iona nu mai este,  a fost om bun, ce a pastrat capitalul neatins.

Și mulți fii de neînvins să faceti voi, dar nu în vis!

Eroi….Eroi…Eroi…

Iar poștasului să-i mulțumiți cum se cuvine,

Daca aveți ceva în mâna, știti are și el un piept în sine,

O inimă   și vine victorios  cu pensia

La tine și la tine,  cum a venit și la mine!

Altă valoare,

 Mică, mare.

El vină nici că are.

Vă spun, fiți cu băgare de seamă

Acest nume să nu piară!

Vila fără număr

Din Victoriei

De lângă CEC să rămână!

Petru Hunan – General

TIBERIU, ANINA SI IONA:

( se țin cu toții în brațe și cântă)

Strigăm Victoriei,  ura! ura! ura!

Aducem noi întruna, e real!

Știm  ce spune oare  gura!gura!gura!

In general ?

Hai, mâna să ne-o dăm acuma!

Pentru acest popor și ogor

O, dor! O, dor!

În genunchi

Noi să cântăm!

Imnul,  imnul acestui popor!

Brav popor!

O,  dor! O, dor!

MARGA: (răvășită și pierdută)

Liniste cer. Hai!

Poate un bărbat

Pe mine m-a visat

Iar el,  încetișor, repejor.

Aici  cu dor, cu dor.

IONA (scuturând -o cu milă)

Trezit, trezit să fie, fato.

Mă rog să fie!

Să vină-încoace.

Și de s-o întoarce,

Noi ușa să nu o încuiem, (către marginea scenei,  gesticulează)

Că îl aștept eu

Pe poștaș.

Auziră-ți voi?

Adică  eu!

… matusalemică

…matusalemică

… matusalemică

Mă rog, cu pensia

Mare – mică,

Să văd ce-o să zică?

Ce-o să zică, fato?(își schimbă vocea)

 Ia-o, ia-o!

Ce credeai,  că am murit?

Sau că ți-am furat-o?

N-am vină! N-am vină!

Am și eu o inimă

Și un piept

In care bate! bate ! bate!

O  inimă…

Mică! Mică! Mică!

Dar cu frică, frică, frică.

Semnează coponu, dragă.

Și luna viitoare

Să mă aștepți

Mare – mică,

Mare – mică,

Mare – mică!

ANINA:

Acum eu sunt mare …mică ce-l leagănă fără frică,

Tinerică, tinerel fără brațe rămase el.

SFÂRȘIT, NICIODATĂ,

Pentru a lor faptă,

Ochii mei în lacrimi înoată.

Copiilor am să le spun:

Tatăl Vostru brav și bun,

Pleca la pădure

Lemnul să-l fure

Voi să nu furați!

Nu e demn, vă jur!

Este ca în poveste

Cine fură azi un ou,

Mâine va fura un bou.

Și frumos nu este.

Mici eroi  mama  crește.       

TIBI:

Cine azi copaci plantează,

Mâine aur valorează.

Misiune am acum,  să fiu un tată bun!

Copiilor să le spun , cărunt  sunt de a mea bravă  ispravă;

Voi cu barda să nu dați în falnicii copaci, că ea sare, viață are.

Bratele acum  îmi sunt în sfântul Pământ.

Voi  să nu uitați să  îl apărați .

Tot în el mă voi duce și eu, vină să nu-i căutați     

Și să-l apărați

Bravii mei frați!

Eu sunt un beteag,

Ce să fac eu cu un steag?

In bravul meu gând

Am să tresalt plângând

Dorul misiunii, dorul săvârșirii

Nu prin prisma urii.

Ci   așa,  ca eroii,

Stau aici pe Calea Victoriei.

Cu ochii pe geam,

Ce-o să am sau n-o să am.

Sfârșit,   niciodată!

Pentru această faptă

Mică-mare, mare-mică

Să fiți fără frică.

                                                Se lasă Cortina .