Archive for the ‘Scrisori’ Category

Între cer şi pământ
Adam şi Eva sunt:
O legătură strânsă
O inima pătrunsă.
Ei bine da,în suflet
Înălţător răsunet
O dragoste cu adevărat
O cale de urmat
Spirituală în sine
Să se aline
Sunt pregătiţi acum
De-a porni la drum:
,,Totul între noi
Conectaţi amândoi
În comuniune sfântă
Energie abundă
A Unului unit
De dragoste absorbit
A uniunii binecuvântate
Din sinele adevărate,,
Aşezaţi la distanţă
Faţă în faţă
Se pot simţi
Şi resimţi
Cu încredere
În a lor putere
Sunt norocoşi şi fără frică
De nicio biserică…
Numai dragostea contează
Sunt atraşi,cerul brăzdează
Trăiesc metafizic în Unul
În fizic vor destinul:
Se apropie unul de altul
Să facă saltul
În acel loc de Uniune Divină
Ca unul să devină
Mai intens
Un foc imens
Corpul străluceşte înfierbântat
De dragoste alimentat
Vibrează această legătură
Totală închegătură
Ard de dorinţa
Splendidă suferinţă.
Şi arde,ard unul după celălalt
Se îmbrăţişează cu asalt
Şi se topesc
Şi se iubesc
În formă fizică
Pe a inimii muzică
Pur şi nepătat
Au înviat
Şi sunt gata să între
Unul în altul
Întru totul
Cu intensitate,cu pasiune
Şi compasiune
L-au cunoscut pe Dumnezeu
Pe Alfa şi pe Omega
Adam şi Eva
Totul şi Nimicul
Esenţă vieţii şi experienţă
Carne din carnea lor
Sânge din sângele lor
Literalmente viaţă
Adam şi Eva
Sunt inteligenţa…

de V. Egipteanca

În esenţă, sunt experienţa unui mare vis.
Cu mult magnetism :dar ce am de zis?
Eu sunt procesul de viaţă conştient  pe Pământ
Şi am fost Sud devenind Nord: acesta sunt!
Răsar şi apun din direcţii opuse,
În ciclul vieţii tale, deja spuse…
Sunt fiinţa evoluată a istoriei,
Vibrând superior în urma experienţei.
Fiecare relaţie devine o parte din viaţă,
Ce îţi oferă lecţii mai noi… în faţă:
Trezirea este începutul tăcerii!
E vremea ei! Înţelepciunea inimii,
Ţi-aş arăta timpul; dar ţi-aş arăta chinul,
Şi un potop de vise ţi-aş arăta dar nu e Divinul
Nu vreau să intri în ele…
Tu eşti parte din mădularele mele,
S-a luat frumuseţe,postură şi contururi.
Când s-a lucrat la aceste rânduri,
Atât de perfecte! Am fost creaţi de Creator sau creier?
Nu de-o mână de simplu sculptor, ci de-a Evei!
De la sfârşit de zi şi început de vis,
Te împărtăşesc cu esenţa ploii de sus
Mai devreme adică înainte de toate,
Cu legătură şi-a noastră capacitate,
Ca seminţe divine într-un efort,
Pur şi simplu, eu pot.
Cu o nouă senzaţie de vitalitate…
În momentul acestui timp şi Eva, poate.
Împreună suntem 144 mii de seminţe,
În armonia acestei sublime trâmbiţe,
Nimeni nu vă putea opri această căutare,
Timp de mai multe vieţi am ştiut a cere,
De aceea, eu sunt prima înviere!
Ani o mie,
Ca o statuie …
Nu am timp să gândesc ce aleg,
Sunt pregătit: să o dezleg!
,,Căci eu sunt tu şi tu eşti eu…împreună,
Mi-e prea mult dor! Si vreau să rămână,
Dragostea … mi te-a strecurat în palmă într-o zi!
Am ştiut că strâng mâna, Evei
Cel dintâi gând a fost să strâng pumnul,
Să te ţin bine … Să nu pleci ,dar am văzut Universul,
Cunosc sensibilitatea ta, ştiam că la cea dintâ-i premiere…
Poţi pleca din palma mea, aşa că te-am trezit între ere,
Ştii că o clipă e suficientă,
Să călătoreşti cu mine! Este… evidentă?
Astăzi ţi-am cutreierat toate simţurile:
Intrând cu gândul … ne-am unit puterile.
Lângă tine libertatea are un singur, rost!
M-am lăsat purtat în negru post…
Să-mi vorbeşti, să mă strigi…
Să simt, că frigi…
Te simt în mine,  în sufletul meu,
Rămâi impregnată mereu!
Simt buzele tale cum mângâie părul meu,
Aud glasul tău în gândul meu,
Și locuieşti în el, mereu
Te iubesc! De la început până la sfârşit,
Eşti în mine,nu am cum să uit!
De atâta lumină ce se naşte în mine
Realizez că am început să vorbesc cu tine,
Şi zbor, şi taci, şi ating şi iubesc …
La fel ca umbra cu care vorbesc,
De atâta tăcere înlăuntrul meu, cuvintele…
S-au revoltat şi se spun acum singure,
De atâta dor, strigi după mine!
Să-ţi răspund: Că fără tine…
Nu se poate …
Îmi eşti aproape…
De atâta curaj pe care acum nu-l ai!
Poate reuşeşti să spui pentru totdeauna, ce ai?
Că merită trăit de la un capăt la altul,
Acest cerc magic numit sfârşitul şi începutul!
De atăta voinţă zbor… Şi mă opresc la curcubeu
Cu atâta încredere în sufletul meu…
Şi plouă peste noi şi ştiu că eşti…şi te am.
Şi mai ştiu că eu sunt şi voi rămâne     ADAM.

de V. Egipteanca
La sfârşit de  zi şi început de vis
Am să iau totul : ai ceva  de zis?
Esenţa căutarii în cine şi ce sunt
Este esența lumii pe acest Pământ.
Descoperirea imposibilului . A dantelei …
A  apei în deşert  … Este povestea Evei?
Universul femeii, un strigăt către zări,
Ce este în tot timpul, chiar între reci“uitări” .
Sculptată în trup de o daltă nemiloasă
Este femeia, aceasta acum frumoasă?
Între apus şi răsărit
Cu un trup neobosit
Fără voce , fară scrâşnet,
Pauză după sunet,
Gol dupa plin,
Cu chipul senin.
Ca  somnul după veghere,
E femeia care nu ştie a cere,
Oricui și oricum!
De la început de drum …
Cine , ce şi unde sunt?
Statuie înaltă bătută de vânt ?
Adică mai mult dezbrăcată ….
In văzduh parcă integrată!
Nuditatea aceasta nu-i totul  …
Dar parcă ciudată la fel ca şi restul …
Cu haină țesută din cel mai fin tul,
În sensul că viaţa   a oprit-o în drum,
Din șolduri la picioare,
Cu  mâini fremătătoare,
Părând să o ţină şi mai mult..
Dar ce simţii , și ce-a văzut:
Din trecut și până azi necunoscut,
Învăluit în taină cu flori ca apanaj,
Pe şi aşa … împăunatul personaj.
Ce zeu mare ? Dezbrăcat , lucios
E simplu, construit frumos,
Sculptorul lui să fie renegat?
Că a renunţat Adam la regat?
Şi s-a lăsat şi el sculptat?
Stând în aceste părţi tot ca ascet?
Cu gândul mai repede sau mai încet?
Da !  Din depărtare, îl vezi, un uriaş
Ciudata arătare , chiar de e fruntaş,
Am să-i iau totul: zise Eva.
,, Văd doar ochii tăi , aud doar vocea ta!
Ce şi  cine eşti , ne-am mai vazut aşa?
Ce şi cine sunt ,  mă ştii de undeva?
Îmi dau seama, dar am uitat
Deşi nu reuşesc … tu esti ca un liant
Reprimi dreptul de iubi?
Când te regăsesc , oare  tu ştii ?
Gândurile tale sunt bune pentru mine
Nimic  ce este al meu, nu era  pentru tine
Ştiu că şi ţie , acum îți e greu …
Nici mie, nu mi-a fost bine mereu
Dar ţi-ai amintit înaintea mea,
Tu , m-ai recunoscut primul , nu-i  aşa?
De a fi cu tine , de a evada,
De a fi salvata cu dragostea ta
Nu-i meritul altcuiva?
Va trece un timp …
Şi  asta o simt ….
Suntem amândoi în trecere
Pierduţi inconştienţi între ere
Ce mult este de-atunci …
Nu mă mint cumva ?Te rog să nu fugi!
De ce ne-am trezit la lumina apusului?
Ca nişte statui în urma pasului,
Este o poveste care abia a început
Oare o să pot vreodată s-o uit?
Ajută-mă să-mi  amintesc …
Nu mă lăsa să rătăcesc,
De-aici în colo urmează o buclă în viaţă ,
De timp , un miraj  până la capăt,în faţă.
Pentru că deja suntem într-o reverie,
Ne vor reveni chiar acum în memorie.
Doar ca detalii despre un vis , însă …
Părându-ne furaţi din viaţa lipsă
O parte e  ruptă  şi luată din tine,
O parte ai rupt-o acum din mine …
Îţi  spun şi  încă revin:
Păstrăm mireasma aerului Divin,
De  multe secole , ca pe o poveste nespusă
O las să-mi treacă de cap, și-ţi deschid o uşă …
M-ai cupris până-n inimă de dor
Mâine aş putea, poate  să mor
Dar ce am de zis: Amoru-i amor?
Nimic nu este întâmplător !
În veci vom fi ai tuturor!’’

De  V. Egipteanca