Prietene!
Să intru în voia ta
Să ajung să mă identific cu ea
Să te trăiesc în inima mea
Să fii trupul în trup aevea
Să fii în răsuflarea mea
Să mă descopăr în întregime a ta
În mod sigur aceasta este întâmplarea
Îmi amintesc elanul acesta;
În tine însuţi,ca tine însuţi
Să te recunosc şi să te respect
Când sunt copleşită de nerăbdare
Numai iubirea ta este văzătoare
O şansă enormă de manifestare
După efort,suferinţă şi iertare.
Prietene!
Numele tău este îmbibat în inima mea.
Sărutul tău îmi împodobeşte fruntea.
Alerg peste tot şi nu-mi aflu liniştea.
Trează, stau nopţile,zilele fără mâncare
Am devenit o cerşetoare.
Adevărat,de dragul tău
nu mă mai pot opri,
Prin repetarea numelui
Într-o noapte ca orice noapte
într-o clipă ca oricare alta
cu iubire arzătoare -nerăbdatoare
sosirea ta mi-a umplut casa de binecuvântare.
Eşti suflul suflului meu
de dorul dorului tău
numai pace în sufletul meu…
sunt gata să-l primesc mereu.
Prietene!
Uniţi de o experienţă neaşteptată
ce s-a dezvăluit, cu puterea şi iuţimea unui fulger.
Prietene,îţi aminteşti?
Totul era în clipirea ochiului tău
nu exista loc unde tu nu erai.
Ca o fântână privirea-ţi primeneai
eram topită de privirea ta
şi tot mai legată
M-am speriat şi doream să mă ascund
unde nu puteam fi văzută sau găsită.
Dar am înţeles
un astfel de loc nu exista
Nu există nici un loc
unde nu eşti tu.
O Prietene n-am ştiut atunci cine eşti
te ştiam, şi nu te ştiam
şi totuşi atât de uniţi.
Astăzi te ştiu şi nu mă sperie nimic
Mă încred în acest imn
Şi în numele tău.
Prietene!
Unirea simplă e cea mai bună,
Din ziua când te-am întâlnit
n-a mai existat sfârşit
în jocul nostru de iubire.
Nu-mi închid ochi,
nu-mi distrug trupul,
nu-mi astup urechile
Privesc cu ochi largi la frumuseţea ta oriunde,
Dacă umblu sau şed
nu te pot scoate din mine
ritmul muzicii tale bate în urechile mele.
Prietene!.
Orice primesc este darul tău,
N-am pe nimeni altcineva
Pentru mine doar tu exişti
Ai atins neatingerea şi inima mi-e plină de iubire.
Frenezia acestui imn îmi şade în suflet
Ce mare binecuvântare este unirea simplă.

…viaţa este simplă şi relaţia mea cu Dumnezeu este nevinovată şi sinceră.Este că şi cum în inima mea există o odaie secretă, unde cel mai bun prieten trăieşte şi mă aşteaptă şi astfel iubirea mă îndeamnă din când în când să-mi fac timp şi dacă este posibil, să mă retrag din lume, astfel încât să fiu în odaie şi să fiu cu el, să-i spun cum mă aflu şi cum şi cât îl iubesc. Şi atunci când ies din odaie la muncă mea îl i-au de mâna pe prietenul meu şi îl implor să vină cu mine să-mi ţină de urat,în timp ce muncesc sau mâzgălesc, şi să aibe grijă de mine,şi-o face cu foarte multă grijă. Suflete cânta despre unire!

Unire
Da,suntem focul lui Dumnezeu,
Pe care el l-a aprins în inimile noastre
Cu iubirea în flăcări ne-a unit
Da,l-am văzut,aşa cum te văd pe ţine
Da,dar mult mai intens
a început să ardă şi mai
strălucitor în sinceritatea noastră
Căci iubirea a aruncat sufletele
în flăcări şi le-a transformat în iubire.
Da,ai venit foarte târziu,
De ce m-ai făcut să te aştept atât?
Tu eşti străvechiul cititor
O parte din mine.
Născut din poveste şi imn
Da,ne-am întrupat pentru binele omenirii
Atingerea aceasta crează unire.
Raze luminoase.
Umbre întunecoase.
În suflet doar:
Bucuria şi urmarea.
Nu-ţi aminteşti?
Într-adevăr
Recunosc totul,totul
Noi ca oameni:
Fără-ndoială,tu erai eu
iar eu eram tu.
Eu eram iubitul tău
Iar tu erai iubita mea
Ne-am întrepătruns
Ne-am încolăcit
Şi ne desfăşurăm ca un vis
Nori albi
Picături de ploaie
Boabe de rouă
Să nu ne pierdem.
N-a sosit încă vremea
Ne cântăm micul nostru duet
Umbră caldă
vom fi tot
tot ce este bun
Să săruţi
Să mănânci
Să atingi
Să simţi
Să respiri
Nu-i aşa,prieten bun?

 

Te aud suspinând
înainte ca tu să fi suspinat.
Cât de răscolit este sufletul prietenului meu
Scumpe mâini,desprinse de trup
par să aibe buze în vârful degetelor.
Prieten sensibil pot simţi ce nu eşti în stare să mi spui
din zvâcnetul undelor
care-ţi curge prin degete,suferinţă ascunsă
Cine eşti oare?
Ce vrei?
Fără să vorbeşti,
mângâi mâinile
ochii
gura…
Scumpe mâini e rândul meu
acest murmur interior
umple sufletul mai mult
mult mai mult simt nevoia să mângâi:
Cu buzele atingandu-ţi buzele
Cu genele atingandu-ţi uşor genele
Privirea una într-alta
cu o duioasă milă
nu mă satur de simţământul acesta dumnezeiesc,
Îţi mulţumesc,
Avem pentru amândoi
O singură inimă
şi două trupuri într-un singur trup.
Lipiţi unul de altul
cuprinşi de dragoste nesăţioasă
îmbrăţişarea privirilor
ne topeşte într-unul singur
ca o lumânare de ceară.
Tragem perdeaua peste taina noastră
e minunată fericirea
atât de strânşi unul de altul
că nişte rădăcini este dragostea noastră
în carnea cerului
bate inima unei stele.
Nepăsători faţă de ziua de mâine
Fără socoteli,viaţa ne ajunge:
O găsim frumoasă
Şi fără mâine.
Sorbim cu ochii ziua ce ne scaldă:
E sigur Prezentul
Prezentul nostru
să punem în el
toată partea de veşnicie
să închidem ochii
să ne lipim mai tare
unul de altul
calmi şi curaţi
nealegându-ne măcar cu o pată de murdărie.
Lăsăm inima în voia curentului
Acum ne iubim
în abisul prezentului
fără gând de scăpare.
Eşti singurul ţel al vieţii
singurul în care mă simt om
Cu tot ce înseamnă asta
Aici pot să trăiesc
Şi ce este permis
Şi ce este păcat
Fără să mă tem că sunt auzită
Aici sunt mută
Nici denunţată nu pot să fiu
Pentru că mă fac nevăzută
Eşti singurul meu refugiu
Unde îmi petrec mare parte din mine
Eşti prietenia ce o cultiv
Eşti arta răbdării
Şi întruchiparea aşteptării
Sunt un musafir căruia
Îi datorezi curtoazie
înainte de a te vizita
Sinaia eşti simpatică,frumoasă şi seducătoare.